| = overhead | Andu Moldovean [26.Jun.06 14:42] |
| Ei bine, uite ca am citit! Desi fundamental contextual (legat de bugetul de venituri si cheltuieli, da?), acest poem ne spune inca ceva despre "autoportret", fie si doar pentru ca este "autentic", iar asta nu e putin lucru, sa fim bine intelesi. Folosind un limbaj poetic aflat la limita pedanteriei, Nairda Firica ne insufla un gand rebel, care pe noi, barbatii, nu ne lasa oricum sa dormim prea bine in absenta a ceea ce el numeste aici "varianta fidelitatii feminine", zugravind un barbat prea plin nu de el ci de acea "probitate morala" care desigur ii da inca o data insomnii (mult mai aprige de data aceasta insa) iar Firica ne intinde o nada: adicatelea noi suntem puri, mai ceva ca detergentul cu acelasi nume? Incendiul din final este usor ratat, pentru ca ar fi mers mai bine o inundatie, parerea mea. Bobadil. | |
| = ele se sparg. odata cu noi. | Mihai Iordan [26.Jun.06 16:40] |
| Esti printre singurii. Autori de aici care au ceva de spus. Tu habar n-ai sa scrii poezie, Adrian. Sigur, nu sunt primul care-ti spune asa ceva. De fapt, nu cred ca ai vrut sa fii vreodata numit poet. Band o bere la Laptarie, gestiguland grav prin aer figuri complexe. Fumand. Cumparandu-ti lozuri cu toate ca n-ai castigat niciodata la loto. Acolo sigur sta mai multa poezie. Construiesti cu migala papusi de portelan inteligente. Ni le arunci in cap. Si astepti sa se sparga. | |
| = răspuns pentru Andu și Mihai | Adrian Firica [27.Jun.06 10:23] |
| Andule, Mihai Mie mi se-ntâmplă să am zile, sau/și perioade, bune și proaste. Dar mi se mai întâmplă să am zile și perioade anoste. Pe astea din urmă le urăsc pentru că-mi rămân în minte. Pe celelalte le uit, pentru că-mi funcționează inhibiția de protecție. Așadar, nu țin minte când și cum e când mi-e bine, cum și când mi-e rău. Dar, de fiecare dată când mi-e bine, sau când mi-e rău, îmi vin idei. De bine sau de rău ce mă simt și pentru a nu pierde esențialul îmi transcriu stările astea, le “bibilesc”, apoi le intitulez cu titlul generic de “autoportret”. După aceea “botez” fiecare autoportret în parte cu un nume. Numele ultimului autoportret s-a nimerit să fie “autentic”. Când o fi să scriu și “autoportretul poetic”, ori “autoportret de poet”, sau “autoportretul poetului”, sau, Doamne ferește!: “autoportretul poetului care sunt”, sau “autoportretul poetului care mă cred” nu știu însă să vă spun. Acum trec printr-o perioadă fastă, dar din a doua jumătate a lunii ce vine voi intra într-o perioadă nefastă, însă nu mă gândesc să mă autoportretizez în chip de poet numai dintr-atâta. Nici vorbă, stați liniștiți! Mi-aș pierde originalitatea și nu prea-mi dă mâna, după ce mi-am demonstrat, cu greu, autenticitatea. Numai bine! | |
| = Trăiască berea, meștere Nairda! | Tudor Negoescu [27.Jun.06 11:30] |
| Pe unde mă fac eu că muncesc, ăștia zic Overhead la Cheltuieli generale de administrație și mereu sînt chitiți să le reducă. În viața particulară, facem orice să le creștem, ca să cumpărăm fidelitatea iubitei, să ne demonstrăm prosperitatea. Cu toate că, de la o vîrstă, nici asta nu ne prea mai interesează. Trăiască berea, meștere Nairda! Cînd ești dispus s-o dai? | |
| = inductie/ seductie | Motoc Lavinia [27.Jun.06 12:45] |
| dastept asta si inducator in eroare. deh, ca orice lucru dastept. da-mi place enervant de mult. si stiu ca nu o sa ti-o iei in cap, tocmai pentru ca ai confirmarea. si nu e ca atunci cand esti frumoasa , dar nu o stii, e altfel. intelegi tu. coboara repede scarile si verifica:" poate deja ti-a scris. | |
| = ... | serban georgescu [27.Jun.06 13:00] |
| de unde stii ca din a doua jumatate a lunii ce vine ai sa intri intr-o perioada nefasta? si apoi, ziceai ca luna iunie este totdeauna nasoala si acum ... nu mai inteleg | |
| = răspunsuri duminicale pentru Tudor, Moțoaca și Șerban | Adrian Firica [02.Jul.06 07:40] |
| Tudore, îți dau toate berile mele, pentru că știu că ești principial. niciodată n-ai să râvnești și n-ai să-mi scoți ochii pentru paharele de vin golite de mine cu râvnă. overhead! Moțoaco, lipsit de caracter cum sunt, se poate să fluier și după o femeie ce poartă un copil în brațe. și ca să vezi până unde pot să merg, să știi că mi-am făcut un sacou și că am pictat pe el, în dreptul burții, mâinile Monei Lisa - de la vârful degetelor până la coate. ăsta e "Da Vinci code-ul" meu. da' pe mine nu mă fluieră nimeni. câte unii fac: țțț, țțț! din buze și clatină din cap. o fi ceva-n neregulă, cred! Șerbane, eu știu totul despre mine. îmi cunosc trecutul, prezentul și viitorul. Idele lui Martie le pun unde vreau eu, dar te rog să nu mă deconspiri. | |