| = excelent | Narcisa Turony [25.Jun.06 16:14] |
| Tot căutam cu încăpățânare o poezie. Am găsit-o, finally. Foarte expresivă, bine construită, surprinzătoare prin notarea detaliului din stare, dacă pot spune așa, mă refer la veridicitatea și minuțiozitatea descrierii treptelor, am senzația unui experiment asumat dincolo de limite, deși este așternut cu o aparentă detașare. Cu ,,armătura corpului” corpului nu mă prea împac, deși vine în continuarea imaginii de cristalizare, parcă e un pic neasimilabilă. Mă gândeam și că ultima strofă ar putea fi asumată integral, prin folosirea persoanei I sg, parcă ar fi sporit impactul, chiar dacă am observat construcția simetrică. Anyway, reușești să faci lectorul părtaș nebuniei, momentului de necuprindere, gustării imaginate a lui. Să nu uit: interesant și potrivit moto…. | |
| = cum strigi sange | Mihai Iordan [25.Jun.06 18:08] |
| Acest exercitiu liric nu imi transmite nimic. Il vad asa: tii in maini o sabie usoara. Lovesti incet armura unui soldat. Intuiesti, prin sunetul pe care-l face lovirea otelului de otel, ca acea armura e plina. Intuiesti ca respira. Eu, ca privitor, vreau sa vad cum lasi jos sabia. CUm te iei la tranta cu soldatul. Cum ii smulgi inima din piept cu mainile goale si o arunci in zare. | |
| = fixare | dan mihuț [25.Jun.06 19:07] |
| narcisa, bun venit prin textele mele. consider observațiile tale ca fiind pertinente și mă voi gândi la ele. experimentul este asumat chiar în prea mare măsură, de aici și detașarea. mulțumesc mult pentru aprecieri. mihai, într-o viață anterioară ai fost sigur vreun samurai sau ronin. îmi pare foarte rău că textul nu-ți spune nimic, dar nu te speria. e firesc. promit să fac întocmai data viitoare. cum zici că e cu inima aia?! mulțam de trecere! | |
| = "cu musculatura crucificata fara noima" | Mihai Robea [25.Jun.06 23:29] |
| Parada imagistica sfarsind in ilar, de la un capat la altul. | |
| + marca dan mihuț | zabet mihai [25.Jun.06 23:46] |
| părerea mea este că dan a ajuns unul dintre cei mai buni făcători de poezie de pe agonia noastră și nu o spun de pamplezir dacă îmi aduc aminte bine era să ne scoatem ochii odată de mult am la fel ca la alina senzația că aș putea da stea pe fiecare text dan mihuț dacă sunt subiectiv asta e / mă doare undeva / dan e chiar talentat și vreau să-i spun asta însoțind comentariul de o steluță deși știu că nu este atât de importantă în economia poezie lui dan știu că voi muri de moarte bună într-o zi egală cu fiecare înghițitură din săritura lichidă și că o să rămân la jumătatea căderii să privesc cum îmi iei locul cu tălpile goale aferim prietene ! | |
| = erata | zabet mihai [25.Jun.06 23:47] |
| poeziei lui | |
| = "să rămân la jumătatea căderii și să privesc" | Preoteasa Marinela [26.Jun.06 00:00] |
| Numai și prin acest vers"să rămân la jumătatea căderii și să privesc" și e destul de clar că suntem în fața une evoluții poetice rare. | |
| = parere | Serban Axinte [26.Jun.06 06:55] |
| Titul e neinspirat, poemul nu e de lepadat, dat mai trebuie periat. Sunt acolo tot felul de imagini frumoase pana la jumatate. Simt ca exact in momentul in care tensiunea pare a atinge pragul culminant totul se dezumflă. | |
| = ... | dan mihuț [28.Jun.06 00:32] |
| mihai robea, nu pricep de ce-ți prisosește observația asta legată de imagistică. unde vezi imagistică în acest text? mihai, amice! mă, m-ai lăudat prea mult, iar eu nu știu să primesc laude. mulțămescu-ți! marinela preoteasa, glumind, sper să nu ai dreptate. șerban axinte, aș fi vrut să-mi spui și de ce se dezumflă. din nou circumspect pentru că folosești cuvântul "imagini". bună trecere! | |