| = semnul nimanui de carte | Florina Daniela Bordieanu [22.Jun.06 15:45] |
| cand am citit textul, era blocat la comentarii. m-am intrebat de ce. l-am recitit. n-am gasit raspunsul dar nu conta marunta mea nedumerire. si-am revenit pentru ca e nevoie de exercitiu sa intelegi nu, nu poemele, ci cuvintele dincolo de ele cuvintele dintre cuvinte precum degetele amestecate framantate e nevoie de exercitiu si, chiar daca nu sunt decat o litera clipesc marunt o geana (doamne, ce ma enerveaza cand trebuie sa comentez literar si rational ceva ce simt! inchid paranteza, nu o citi, autorule, e doar un oftat din rarunchi. azi port ochelari) finalul e atat de tandru, fir-ar ea de tandrete. si atat de frumos, fir-ar el de frumos. incat il recitesc si ma gandesc unde mai am loc pe palme sa-l seman si sa sper ca intr-o zi pot sa-l culeg cum se cuvine. "doar pentru că m-ai surprins închizând ochii geana aceasta e copilul plecat singur să asculte femeia cuprinsă de vrajă ce nu-și găsește locul în nici o carte" | |
| = E vina mea, Dana :) | Florin Andor [23.Jun.06 10:22] |
| ... pentru că am postat pe bucăți adăugate succesiv și n-am vrut să comenteze cineva iar apoi să constate că textul nu era întreg (de aceea am închis la comentarii până la momentul potrivit) ... încolo ce să-ți spun, nedumerirea ta contează cum și revenirea, că e nevoie de exercițiu ;) ... faini ochelarii, fir-ar ea de tandrețe ... încă mă gândesc la un fel de a scăpa de migrene; dacă afli o cale spune-mi ... Îașul e încă departe și aștept să plouă (chiar și cu soare) ... mulțumesc frumos de trecere, la bună citire / veghere :) | |
| + patrunzator, cu adevarat. | Enache Ionut Laurentiu [23.Jun.06 10:49] |
| dupa ce scrii o astfel de poezie te simti gol, nu in sensul peiorativ, toate starile fug din tine se bat fericire tristete melancolie pe un camp deschis coala de hartie acolo lasi totul este o poezie scrisa de simturi, si toate aceste stari m-au invadat cand geana aceasta e copilul plecat singur să asculte femeia cuprinsă de vrajă ce nu-și găsește locul în nici o carte si dupa... sau asa sunt eu | |
| + fericirea ca o teamă de zvonuri | Vasile Munteanu [23.Jun.06 11:19] |
| singurătatea, aversiunea lumii, în-crede-rea în Sine - iată tripticul depășirii angoasei generate de conștientizarea cardinalității între care "gravitează" Viața surprinsă în simplitatea propriei afectivități, niciodată suficient de reale, niciodată suficient de ideale; o explorare, zic eu, reușită în "spațiul fenomenelor", un spațiu unde nu se pot face niciodată "pași mari pentru omenire", un spațiu descris fără exces de culoare (a se citi de metaforă), aproape frust, ca un întuneric printre astre... Cu prețuire, | |
| = Parere | Andu Moldovean [23.Jun.06 11:59] |
| Am citit aici un poem al unei perceptii aparte, Florin face uz (si chiar abuz) de imagini disparate pentru a ne lasa pe noi sa le adunam, snop. Cred ca nici el nu a stiut, la un moment dat, incotro "sa o apuce" pe drumul desavarsirii acestui poem, de aceea cred (din nou) ca l-a lasat oarecum "neterminat", ca o "piesa pentru pianina mecanica". E adevarat, ma leg aici poate in mod exagerat de aspectul exterior al acestei perceptii si nu intamplator, ci pentru ca Florin Andor ne-a obisnuit deja cu un dans aparte al intelesurilor profunde, care il rasfata. Aspectul primei strofe imi induce o stare de panica, dar pe alocuri versul se "turteste" si aplatiseaza poemul in proza. Folosirea excesiva a elementelor de legatura ma duce, in final, cu gandul la un "horror" si ma pregateste de ce-i mai "rau". Intermezzo-ul mi se pare cel mai reusit... tehnic vorbind, din nou, o declaratie simpla, insa iata cum cititorul poate fi motivat prin mijloace elementare sa se opreasca si sa nu continue daca nu simte "miscarea" in sensul indicat de acul busolei poetului. Aici Florin tine cu tot dinadinsul sa ne "alinieze" perceptiei lui, si de aceea poate, pe de o parte reuseste sa impresioneze dar, pe de alta, pierde o anumita parte a audientei, cei care s-ar fi asteptat la adancirea confuziei in acest moment... Finalul este deja un "clasic Florin Andor" (l-as putea chiar numi astfel), in contextul pregatirii anterioare, deci, nici o surpriza pe aici. Din nou o abundenta de elemente de legatura (nici nu se mai putea altfel, nu?) care ma duce inspre concluzie: 1/ O lectura placuta, interesanta si incitanta care devine, de la un moment dat incolo un val de mare care si-a conturat dimensiunile si devine previzibil pentru surfer (ce mi-o fi venit cu asta? vine vara :-) 2/ Poemul nu incape in nici o carte, pentru ca are vraja lui (si nu a marii :-) Multumesc pentru lectura, Bobadil. | |
| = Confesional, pe faleza înaltă :) | Florin Andor [23.Jun.06 16:41] |
| Ionuț ... după ce am postat textul n-am reușit nici măcar să scap de migrenă ... și nu mă mai întreb ce efecte adverse a avut asupra cititorului pentru că știu de câte grame de praf de pușcă e nevoie când se adună oamenii într-un loc ;) ... nu-mi place eticheta "subiecte fierbinți", mi se pare o formă de constrângere ce se naște din cunoștința despre ceilalți a individului și se pierde înlăuntrul ei încercând, măcar părelnic, să schimbe lumea (să nu mai pomenesc de stress-ul contorului, în van) ... partea bună e că poți citi printre cuvinte în fanta de lumină sau umbra celuilalt ... am scris textul la sugestia unui suflet drag care a considerat că-mi va folosi; n-am vrut să-mi las mentalul a se răsuci pe călcâie în glasul meu schimbat și poate de aceea nuanța de privit_din_afară de dragul unui exercițiu ... mă simt plin de lume și chiar dacă iubesc liniștea sunt doar un călător pe drumul mai lung către casă ;) ... de printre cuvintele tale culeg o nuanță de vibrație ce ne atinge în puncte de așteptare, fără să ne tatuăm fețele, obișnuiți să trăim în noi înșine ... altfel, mulțumesc frumos de aplecare asupra textului, așa cum ești tu :) Vasile, ... ai văzut explorarea, cu capul ei aurit de erete și eu m-am întors în mine ca răspuns ori împlinire, dar cu pași mici "fără exces de culoare", cum spui ... trecerea ta mă bucură pentru că ai darului omului vulnerabil ce-și poartă semnul într-o tendință a perseverenței (poate vorbesc eu prea mult aici) către o anume nuanță de trezire ... mulțumesc frumos de trecere și veghere :) Andu, ... am gustat aici o percepție aparte ... textul acesta a stat în preajma mea cât să asculte cuvintele ce le-am pierdut în somn, e drept că nu l-am întrebat de cale și poate că de aceea am rămas puțin neterminat ;) ... am gustat ironia fină și nuanțele în care ai deșirat un contur, pe alocuri turtit (mă iartă, inspirația a fost atâta vreme înșelată ori amorțită ;) ) ... cât despre teoria bunei dispuneri și salvării speciei (ca să sugerez așa pierderea unei bune părți a audienței, cum punctezi tu, dragul meu) îți spun doar că fiecare nouă mărturisire poate fi un prilej de învățare personală, în rest ne întâmplăm ... și asta o știi mai bine decât mine ... altfel sper că ai simțul umorului că eu păstrez buchetul de busuioc, fără să fiu însemnat ... adevărul și simbolul se pot întrepătrunde printre cuvinte, iubind fără a se pierde ... acum îți spun mulțam fain de trecere și la bună veghere (știu că tu ai prefera la bună halbere, cum și eu pe moment) ... îmi cos urmele de contopire cu steaua până mai vii (mi-a furat un surâs venirea ta, recunosc și îți mulțumesc din nou pentru nuanțele personale) ;) | |
| = "faptele mele nu sunt aievea" | Ela Victoria Luca [23.Jun.06 17:58] |
| în ploaie făpturile își deschid singurătatea, cu brațe sidefând umbrele cuvintelor, închipuiri pătrunse de lirism, simplu traversând semne dincolo de temeri, în imagini-anotimp. ce iarnă spre cald, ce vară spre ghețari. numai degetale tale rostogolesc fluturi-metafore, în coconi de patimi, din care zbura-vor în roșu de femeie cuprinsă de vrajă, poezie privind. am lăsat semnul de roșu, poate fiindcă sunt doar o simplă femeie citind. mă iartă pentru această patimă. :) Strofa-miez schimbă registre. Eu păstrez din poezia ta îndeosebi finalul: "liniștește-te n-o să fac din pornirea ta o zeitate doar pentru că m-ai surprins închizând ochii geana aceasta e copilul plecat singur să asculte femeia cuprinsă de vrajă ce nu-și găsește locul în nici o carte" Ela | |
| = dinamizat/ dinamitat | Serban Axinte [26.Jun.06 06:50] |
| Imagimi destul de bune, dar tonul e neconvingator. Ar trebui dinamizat/ dinamitat putin poemul | |
| = Ela, Șerban :) | Florin Andor [25.Jul.06 16:30] |
| Ela, ... ai văzut resorturi doar pentru că m-ai surprins închizând ochii ... mulțam fain de trecere și veghere :) Șerban, ... mulțumesc frumos de trecere :) | |