Comentariile membrilor:

=  penultimul vers e foarte foarte bun !	Dan Carlea [21.Jun.06 19:27]
De mare mare valoare este versul : "muntele și-a ridicat depărtarea drept steag de pavăză ". Toata poezia e reusita,dar s-a strecurat un i in plus -" inimiii " si sugerez sa schimbati "mi-i" cu "mi-e". Simt nevoia sa subliniez,acel penultim vers e foarte bun si m-a tusat. sarut mana
=  Maria	Rusu Cristina [21.Jun.06 20:29]
In spatele nostru se tes iluziile, in mintea noastra prind sens imaginile iar in fata noastra sufletul deschis alb cuprinde sensurile prezentului si viitorului vietii noastre. poezia subtila cu versuri interesante. cu simpatie
=  muntele și-a ridicat depărtarea drept steag de pavăză	Maria Prochipiuc [22.Jun.06 00:32]
Dan – nu știu câtă valoare poetică are versul respectiv, dar faptul că pe tine te-a atins mă bucură. Da, am corectat la inimiiii, din prea plinul ei era sa uit a ridica degetele de pe taste. Referitor la schimbarea lui "mi-i" cu "mi-e", mă mai gândesc un pic, parcă îmi sună altfel cum propui tu, dar mai analizez. Voi ține cont de sugestia pe parcurs. Cristina – În spatele nostru uneori se țes intrigi, în spatele nostru se pot distruge ziduri, în spatele nostru se pot distruge suflete și la fel se pot țese iluzii și nu numai. Imaginile din mintea noastră deja sunt clare, poate nu întâmplător le dăm o anumită formă prin cuvinte, păstrând culoarea pe cât posibil. Ai sesizat subtilitatea? Interesant!
=  parere	Enache Ionut Laurentiu [22.Jun.06 00:50]
cred ca ingenuncheat e corect. ce zici de mi-e sufletul prea alb ?
=  mi-e sufletul prea alb	Maria Prochipiuc [22.Jun.06 01:10]
Ionuț – desigur că așa e corect cu toate că poate fi cum am scris eu pornind de la în genunchi, dar se pare că Dex-ul e de altă părere, la fel ca și tine. Mie-mi sună într-un anumit fel de asta am insistat să las mi-i – e un fel de întărire, dacă vrei o posesie accentuată, dar ACUM dacă vin doi cititori si-mi spun ca ar fi mai bine așa, uite că mă las convinsă.
=  Am găsit speranțe	mariana fulger [22.Jun.06 04:35]
Am păstrat tendința și am dat și eu cu capul de pavăză, pe când mergeam așa gândindu-mă unde s-or fi ascuns copiii dimineții. Câțiva chicoteau prin răscruci de drumuri. Mi se păruse - erau jivinele întunericului - tot niște copii, mi-am zis apoi, ce contează culoarea? Nici cuvintele nu mai aveau culoarea aceea, iar amintirea clipocea în cel mai curat izvor. E bine când găsești în sufletului omului oaze de fericire. N-am vrut să citesc tristeți. O dimineață fericită.
=  doar o umbră pe potecile unor sensuri străine	Maria Prochipiuc [25.Jun.06 18:24]
Mariana – Mi-ai întors versurile cu fața spre lumină, ai transformat jivinele în copiii dimineții, iar culoarea e doar a izvorului cristalin. Am înțeles cum ai vrut să mă citești, de fapt m-ai citit așa cum sunt mereu veselă, dar se mai întâmplă câte ceva prin sufletul acesta neliniștit. Mulțumiri de popas!
=  ți-i sufletul...	silviu dachin [28.Jun.06 02:19]
maria, nu ai dor de incurcaturi?:) cred ca printre zidurle aspre macinate de nu stiu ce vant nebun a spune "mi-e" e prea... riscant. eu mai cred totusi ca sufletul nostru, partea noastra macinata si ea de poezie, nu doar ca stie, dar si intelege limba romana. de-acolo ti se trage "mi-i"-ul ala, un fel de vorba a Vitoriei Lipan... pe drumul ala pe care reusita insemna sfarsitul tuturor celor bune sau rele!
=  glasurile de dincolo veneau în rotocoale pomenind un nume	Maria Prochipiuc [28.Jun.06 07:12]
Silviu, Da, ai dreptate se mai întâmplă, nici noi nu știm de unde ni se trag anumite lucruri, doar cititorii reușesc să vadă dincolo de noi, sufletul simte dincolo de limba română sau alte limbii ale lumii, iar uneori vrem ca totul să fie așa cum ne sună nouă în inimă în ureche și inventăm, dacă vrei asta s-a întâmplat aici. Am gândit când am scris acolo, după care ca să nu ies din anumite ,,tipare,, mi-am zis că e mai bine așa cu "mi-e", tu spui că e prea riscant, vină cu o variantă. Și apoi să știi ca tare mult mi-a plăcut în vremea copilăriei de Vitoria Lipan, parcă poți să știi, dacă nu cumva… Mulțumesc!