| = mereu | Nicollé Pierre [14.Jun.06 14:06] |
| Printre diguri culegeți împreună cochilii, nu pleca el te adună deja în palme, rămâi unde visați cum doar voi veți fi mereu... aproape fără suflare am citit aceste versuri... cu drag, Nicolle | |
| = Nicolle | Ela Victoria Luca [14.Jun.06 15:10] |
| Mulțumesc, așterne-te în suflu, e mult mai liniștitor. :) | |
| = maria... | Miruna Dima [14.Jun.06 15:24] |
| Doamne, mi s-a făcut un dor de Maria (știi tu care), de plaja ei, de biletele ei, câte unul pentru fiecare zi, de fularul mov, de Alber fără t, de cămilă, de... Și toate, doar din trei strofe. Care conțin în ele atâtea mări și-atâția picuri de suflet! Cu mult drag, | |
| = "Corsarul cu ochi mărginiți de păsări" | Liviu Ioan Copos [14.Jun.06 17:32] |
| ..."pierdut printre amprente", "eu rămân aici pe calul de salcie", admirându-ți poemul. Sunt chiar... "la apus în lacrimă". Superb! Felicitări. | |
| = cu simpatie | Rusu Cristina [14.Jun.06 19:40] |
| Sentimentele curg peste imaginile unui timp mereu renascut. o poezie calda. | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [14.Jun.06 20:43] |
| Miruna, fiindcă ai prins firul unei povești, deși atunci când am scris această poezie mi-a fost departe în memorie pierdută. Abia după scriere mi-am dat seama de asemuire. Cum s-a întipărit totul, totul, da. Și cât de mult mă asemăn Mariei. Și mării. Liviu, de ești la apus, în lacrimă, ești corsar, de ești corsar, înseamnă că pe țărm te așteaptă o iubire. Nu o pierde, nu o trăda. Cristina, da, e un timp interior ce nu are cum să dispară, e spiralat pe linia orizontului. Mulțumesc. Ela | |
| = Dedicație. | Liviu Ioan Copos [14.Jun.06 23:10] |
| balada corsarului ("cu ochi mărginiți de păsări") dedicat doamnei Ela Victoria Luca ca un tangaj femeile din port ușor prea triste oho! eram tineri amice prin baruri lăsam algebra polilor pe plajă îndreptam erorile nudiste și talismane cazone ne jucau pe burice oho! noi careul de ași câte o qintă roială șișuri sirene zgomot de pași sub asul de pică eu - corsarul din port cu pumnul de stâncă mai lăsam câte-un mort la șase-șase șampanie ciorapi negri jartiere oho! ce blonde ce creole (atolul bikini era roz!) sufeream probabil de-o maladie marinărească se-apropie solstițiul ca un tangaj femeile frivole "cu ochi mărginiți de păsări" eu-corsarul din port cu pumnul de stâncă beam vodcă cu suc de roșii mai lăsam câte-un mort "la apus în lacrimă" ea mă așteaptă încă. | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [15.Jun.06 07:50] |
| oho, ce peisaj marin autentic ai descris, aici, plin de viață, oho, ce schimbare de perspectivă și ce mult ar prii în real. mulțumesc, mult. Ela | |
| = Finalul | Jianu Liviu-Florian [15.Jun.06 12:41] |
| Mai ales finalul, este superb, Ela. Multumesc. | |
| = ...ela... | alexandru cosmescu [15.Jun.06 13:48] |
| textul mi-a dat un calm pe care n-as sti cum sa-l descriu:) o stare extrem de placuta, un inceput de reverie (marina), o liniste interioara care ma face acum sa-ti zambesc... o sa stiu acum ce sa fac cand o sa vreau din nou aceeasi liniste:) imi fac acum o antologie de texte care imi plac si pe care le tot port in geanta, asteptand momentul potrivit sa le recitesc. asa ca ma duc acusi sa-l scot pe al tau la printer:) mi-a placut mult 'adună-mă-n palme așa cum desenai cândva cercuri pe trup'... | |
| = Liviu-Florian, Alex, mulțam | Ela Victoria Luca [15.Jun.06 20:47] |
| Liviu-Florian, fiindcă simți finalul e mai mutl decât o formă de a fi apă, mereu, a doua zi. În poezie. Mulțam. Alex, mulțumesc pentru că ai trăit liniștea și pentru că o așterni antologic, e un obicei împărtășit, mereu adun și eu aici ceea ce admir, din ce scriu alții. Ceea ce am păstrat și de la tine, cu sau fără semn lăsat. Ela | |