| = Proza&poezie | valentin [19.Jun.06 14:54] |
| Poate că nu ar trebui să las un comentariu, ținând că textul este trecut la personale, totuși o voi face. Îmi aduci aminte de Blaga: "Doamne, ce strălucire aici și ce pustietate în noi", însă tu extinzi pustietatea și la ceea ce ne înconjoară, ceea ce mă face să mă întreb: poate exista strălucire în ochii celui ce e orbit de imensitatea desertului sau?... Cine știe, poate că la un moment dat vom închide ochii și vom reuși să redăm misterul, frumusețea lucrurilor ce ne înconjoară, fiindcă vom privi, în sfârșit, unde trebuie... Cu apreciere, Valentin | |
| = Valentin, | Nuta Craciun [24.Jun.06 11:40] |
Scuza intarzierea, am pierdut acum cateva zile un raspuns pentru tine si apoi nu am mai avut timp sa intru pe internet... Multumesc de cuvinte Valentin, trebuie sa recunosc, ca ceea ce am scris aici poate fi redat mai succint... candva o sa revin sa incerc o esentializare. Blaga realiza pustiul dinlauntru cand atingea stralucirea de-afara, eu doar incerc sa pun de acord cele doua pustiuri; este o cale de a merge inainte te asigur, este un fel de a trai cu viata departe, este un exercitiu de supravietuire, pentru ca acceptand asta, vorbind despre ea... mai poti face un pas tremurat inainte, in mijlocul aceluiasi cerc ce strange. Apropo de stralucire, cred ca ea poate fi si in ochii celui care recunoaste imensitatea pustiului sau, poate asa impacate cele doua lumi, se reuseste gasirea acelei farame de liniste... sau poate e doar lasitate, aceasta acceptare tacita a tuturor celor care vin. Dar si asa, nu cred ca sunt singura fiinta lasa de pe acest pamant, sunt poate doar una care recunoaste asta. Mai departe ai dreptate, poate depinde in ce parte privim... te mai astept, e bine cand cineva incearca sa te impace cu tine insuti:) Anana | |