| = contrast! | Valeriu Dandeș Ganea [11.Jun.06 11:02] |
| nu era nimic altceva decât un zgomot de fond și sărutul de atunci de la începutul lumii să visezi că alergi prin tine că ești un coridor lung nesfârșit uite, infinitul. uite un capăt e la mine am prins doar ceea ce "m-a lovit" Ioana, este un negru "gustat" de mine și astfel se vede pe fondul acesta un mic buchet de lăcrămioare! Pentru tine cu drag VDG | |
| = asez un crin | Mihai Robea [11.Jun.06 11:35] |
| pe treptele acestui poem, fara alte cuvinte | |
| = noptile altcuiva | emilian valeriu pal [11.Jun.06 12:04] |
| Prea asteptam intunericul din noi, nu? Toti sintem coridoare prin care umblam fara sa nu spunem nimic. Un poem din carne de lup. Emil | |
| = pt ioana si un poem superb | Dan Carlea [11.Jun.06 14:05] |
| Poem absolut supeb. O fi,n-o fi cum zici tu,ca in cutia neagra cu memoria faptelor noastre este doar zgomot de fond si sarutul de la inceputul lumii,dar acela e piedestalul nostru in cadere,in decadere cu gust de mar furat. /// multumiri pt. acest poem superb,dan-viatsiatat | |
| = negru abanos | Adina Batîr [11.Jun.06 18:53] |
| Intre intunericul tau si intunericul celuilalt te alearga un caine orb si batran - spiritul - oricat de tarzie ar fi chemarea vietii si oricat de amar e gustul carnii. O poezie in care elementele primordiale se desfac precum samburii. Poate de aceea spre final incepe sa se piarda din esenta tare. Ar fi fost mai bun finalul fara ultimele 2 versuri, consider eu. Si aud altfel ritmul din versurile: "am cuprins între maxilare carnea tare/de lup", anume am cuprins intre maxilare/carnea tare de lup sau am cuprins intre maxilare carnea tare de lup (vers unic). | |
| = negru de cireașă putredă | Ela Victoria Luca [11.Jun.06 22:14] |
| cumva liniștea se calcă în picioare aici, fiindcă tot zgomotul primordial strigă, desfășurat în cutia de abanos a memoriei, asurzitor și penetrant ca un fulger ucigaș. nu știu de ce în a doua strofă aș vedea cumva altceva decât "sărutul", cumva doar întâlnirea privirilor, până la sărut. în ultima strofă se deșiră construcția, vădit aleasă așa pentru a da semnificație mesajului. știi, avioanele au cutie neagră, cea pe care se pot regăsi ultimele rămășițe de strigăt de ajutor, după o prăbușire. am sentimentul că aici e vorba de așa numitul zbor mort sau mortifer și că orbul este el, Dumnezeul cel fără sens atunci când nu vede cum îmbătrânim lângă el, spre a-i urma lumina. sau poate doar eu văd așa, acum. fiindcă aud un zgomot de fond, altfel. ceva din finalul poeziei mă pierde. cred că poți încheia la "amăruie". și am lăsat citirii. | |
| = memoria de după | ioana cheregi crișan [12.Jun.06 21:11] |
| VDG, mulțumesc pentru lăcrimioare...sunt florile mele preferate :) Mihai, crinul are în el o forță ciudată pentru o floare...mulțumesc. Emil, cred că te așteptam pe coridor, într-o memorie care nu știu de unde vine...:) Dan, mi-a plăcut mult cum ai spus tu că acela e piedestalul. da, aceea e înălțimea de unde ne prăbușim... Adina, îți mulțumesc pentru sugestie. voi schimba cred mai multe în acest text. nu se prea leagă...:) Ela, avioanele au cutii negre. e memoria lor de după catastrofă. cam la asta se rezuma textul, într-adevăr. doar că acolo noi am găsi doar primul sărut, sărutul primordial. restul e zgomot de fond. mulțumesc... | |