| = ...so far away ... riding on the rocks... | MA Ioan Tite [11.Jun.06 01:40] |
| "sufletul apelor ascultă cântecul surd al nibelungilor o atingere de corabie fără ancoră singurul ei sens adâncul" Din cer a căzut foc și semn a fost pentru îmblânzitorul focului și a elemnetelor să găsească apa și singurul ei sens, adâncul. Umbre și ceață toate la un loc... of și melodia, melodia... Riding on the rocks... | |
| = ...elei, cu drag si multumiri pentru stare... | alexandru cosmescu [11.Jun.06 02:36] |
| cand treci prin cuvinte imi amintesti de mine / la mine ma duc cuvintele tale ele sunt cele care deschid scot din ascundere ceea ce este ascuns fara a-i elimina misterul lucrurile din jur se asculta pe sine asculta modul lor de a fi se poarta pe sine prin sine / dincolo de sine trecand ca-n faza aia cu cautarea a ceea ce n-ai vazut niciodata pipai urmele lasate de cuvintele tale in spatiul pe care l-au creat ele in mine le zambesc si-mi zambesc si ele ela mai lasa-ma sa plutesc dincolo de timp si de tot ceea ce-i dincolo de dincolo | |
| = punctul tău necardinal? | Costel Stancu [11.Jun.06 06:37] |
O lunecare firească și cursivă a ideii, *o corabie fără ancoră*nștiența , deci propria sa stăpînă, totuși îmblînzită de ceva din lăuntruil ei. *singurul ei sens adîncul * relevă tocmai eminescianul *dor de moarte*, co | |
| = revin,am apăsat un buton greșit,scuze pentru comentariul fragmentat. | Costel Stancu [11.Jun.06 06:52] |
| conștiența propriului destin implacabil. Oceanul,mormînt și pîntec deopotrivă, seduce și abandonează sufletul,mintea.Plutirea fără timp într-un ochi de ciclop,adică fericita uitare de sine spre desăvîrșire.Și totul însoțit de cîntecul surd al nibelungilor.Un poem reușit,echilibrat,o însoțire firească între inspirație și stiința scrierii ca în multe alte poeme ale tale,citite în paginanile personale.Ești o poetă cel puțin interesantă, adesea remarcabilă,Ela Victoria Luca. Admirativ,Costel Stancu. | |
| = o scriere | Mariana Tanase [11.Jun.06 07:10] |
| "născătoare de umbre" cu dor de atemporalitate... | |
| = superb! | Chitoveanu Victoria [11.Jun.06 07:48] |
| Nu pot sa trec fara sa repet: ,,Mai lasa-ma sa plutesc fara timp intr-un ochi de ciclop" Cu drag. | |
| = cu simpatie | Rusu Cristina [11.Jun.06 10:11] |
| Cand treci prin cuvinte, prin tine, iti amintesti ca esti acel punct necardinal. sensul tau nu este decat adancul forma de plutire, de disipare. o poezie in care viziunea interioara apare la suprafata. | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [11.Jun.06 12:02] |
| Ioan, pentru cum ai văzut nașterea din eternul apei, focului, pământului, toate într-o melodie a vieții. E "Ocean Soul" - Nightwish. Alex, ascult a-fi-ul din tot fiindul, lucru sau om sau nevăzut, fiindcă toate ne compun și noi compunem toate, întru fire. Mulțam pentru versuire, am simțit vibrația. Costel, mulțumesc, cel ce merge înalt prin okeanos aude orice cuvânt de dincolo de el și pășește ca și cum ar lăsa apa sufletului să curgă spre ceilalți, tot mai departe. Mulțumesc pentru cum ai primit poezia aceasta. Mariana, "sentimentul oceanic" și nostalgia trăirii lui eterne este în fiecare din noi. Să ne ascultăm. Mulțumesc. Victoria, repetând acel final e ca și cum ai infinitiza firul de lumină din tine. Mulțumesc. Cristina, rareori se aduce adâncul spre suprafață. Și totuși, depinde din ce punct privești și cum îți este vederea. Aici am transmis celor ce știu asculta adâncul înalt din ei înșiși. Mulțumesc. Ela | |
| = A wish for the night | Grigoras Ruxandra Ileana [11.Jun.06 13:46] |
| Should I dress in white and search the sea As I always wished to be One with the waves- ocean soul... Poposesc tarziu si eu pe aici, dar...indemnata de titlu...merita si asa... Cum imi place melodia, mi-a placut si poemul. | |
| = revin | MA Ioan Tite [11.Jun.06 13:54] |
| Eu aveam în gând filmul "The Ring Of The Nibelungs" , strofa selecată de mine se potrivește atât de bine cu... Melodia "Riding on the rocks" face parte din coloana sonoră a filmului și este specială. Dacă o să vezi filmul o să înțelegi de ce. Nightwish, formație care îmi place la fel de mult ca filmul. Cu bine MA | |
| = dor de oceanul poeziei tale... | iulian cimpoeșu [11.Jun.06 15:24] |
| Mi-era dor de oceanele tale, Ela!!! De mările (ne)sărate, de fluviile, râurile, pârâurile și izvoarele poeziei tale!!! Sper să pot reveni printre voi și, mai ales, sper ca timpul să-mi permită.... drag, iulian | |
| = El a si El A | Adina Batîr [11.Jun.06 18:24] |
| Uneori oceanul isi schimba nuantele. Vine vremea altor cardinale repere pentru tine insati, pentru ca El a-ndurat sa fie ce-ar fi vrut sa fi fost candva. Treci mai departe, peste nisipurile fara umbra, printre meduze cu cerneala cereasca, mergi prin nimicirea Sinelui pentru a ajunge la revelarea TA. Ea a fost sa fie intalnitorul, tu ii esti mereu Intalnirea. El care va fi sa fie, este deja scris, tu stii, de aceea ti-e sufletul-ocean. Si scrie. Cel putin un om va sti de ce si mai ales ce lasi oamenilor, esential. Recomand poezia spre citire si recitire :) | |
| = mulțumiri, târziu | Ela Victoria Luca [11.Jun.06 21:32] |
| Ruxandra, ai fost aproape de versurile din ocean soul, iar melodia în subtil e răvășitoare. Cred că ai simțit deja. Mulțumesc pentru semn. Ioan, mă bucură că îți place și ocean soul, melodia. Eu de film nu știu, voi ști curând. Mulțumesc pentru revenire. Iulian, mă bucură întoarcerea ta, sunt deja câteva luni de când nu am mai văzut apariția ta pe site. Aici, acum, semnul tău e binevenit. Sper să revii cu scrieri și comentarii, să ai un mic timp pentru tine și aici, în poezie.ro. Adina, ai pășit în oceanul acesta urmând cercuri-cercuri luminoase de sens, unele atât de ascunse, încât și mie mi-e greu să le revăd. Înduratul, întâmplatul și timpul rămân deschise, ce e să se întâmple, întâmplă-se. Mulțumesc, singura recomandare pe care mi-o doresc este să las scrieri dincolo de vremelnica noastră trecere. Ela | |
| = Ochiul de ciclop | mircea florin sandru [12.Jun.06 08:16] |
| Primele două părți ale poemului sunt cu adevărat remarcabile: "când treci prin cuvinte îmi amintești / fidelitatea oceanului / numai tu respiri / într-o lume născătoare de umbre / sufletul apelor ascultă / cantecul surd al nibelungilor / o atingere de corabie fără ancoră / singurul ei sens adâncul". Din păcate, finalul mi se pare ratat, pentru că acel "ochi de ciclop" nu-și are locul aici. Oricum, este un poem pe lângă care nu poți trece indiferent. | |