| = e luna când mi-am adus aminte că mă simt bine... trebuie să-mi amintesc titlul p | Maria Prochipiuc [08.Jun.06 10:11] |
| simțeam că-mi cad în hău dorurile toate simțeam ecourile înfundate-n vânt când, în sfârșit, văzui, în ochiul ce descheie al orizontului priveliști în crâmpeie, conturul tău fantastic de femeie... – ritm, rimă, apoi căderi spre alte orizonturi, am ales aceste versuri din întregul poem fiindcă aici ai concentrat totul, îmi place: ochiul ce descheie, e o imagine extraordinară, iar priveliștea e superioară gândirii: conturul tău fantastic de femeie... eu cred că ar trebui să încerci o revedere a unor versuri, fiindcă e scrisă foarte bine, dar sunt unele elemente de legătură care estompează versul, te las pe tine să alegi, aș putea să vin cu propuneri, dar cred că știi la ce mă refer, așa că… | |
| = Raspuns | Nicolae Bogdan Groza [08.Jun.06 19:18] |
| Maria, ai dreptate in ceea ce priveste revizuirea unor versuri, o sa vad ce pot face si voi remedia. MA bucura trecerea ta pe la mine si astept sa ingani si tu din cantecelele mele :) | |