| + ... | Ioan Albu [08.Jun.06 00:35] |
| mărturisesc că mă emoționez cam greu noaptea, când mai degrabă sunt tentat să fiu cinic. acum, însă, sunt emoționat de această poezie scrisă dintr-o singură suflare. un text care nu vrea să se dea mare, care împărtășește frust un sentiment ușor perceptibil dar care are, totuși, o structură elaborată, punând bine în abis imaginea mătușii. sigur că poemul povestește întâmplări reale. ele sunt reale indiferent de existența/inexistența lui nae, costel a mătușii etc. apreciez și felul în care autoarea a știut să evite metaforele care ar fi banalizat mesajul și l-ar fi transformat în ceva comun și livresc. așa, a reușit să rămână autentic. | |
| = mov de inima albastra | George L. Dumitru [08.Jun.06 13:21] |
| Esti indeajuns de ateneu ca sa-ti dai singura leii pe care ii doresti, esti destul de leoaica sa ai cate atenee vrei si eu cred ca ai multe, te poti bucura de ele sau te poti infuria pe ele. Minunea e ca poti face toate astea dar nu uita ca minunea are un final. In rest toate au fost, sunt si vor fi la fel insa noi vom fi altii. | |
| = uite ca trec in momentele bune | Ioana Petcu [08.Jun.06 11:40] |
| pentru ca de data asta mi-a placut textul si pentru ca sa nu crezi ca am ceva impotriva ta (de ieri incepind, cu ieri continuind). are "ceva putred in danemarca" (in semsul pozitiv) poezia ta, ioana. ce-as gasi eu bun aici ar fi o mica parodie a realitatii (formata se reformulata in mai multe feluri - fie alaturare de cuvinte "vorbe" cum le spui", fie cintecele "de adormit copiii": "po-mul-cres-te-fruc-te-reci fa-ta-sta-in-ger spe-ra-sa'i-vi-na-ci-clul" - mi se pare intrigant si nu poate sa nu-ti anime atentia. un fel de descintec al strazii ca romanitate prin excelenta. nu-ti mai dau si eu steluta c-o sa zici ca am ceva cu tine :D la buna citire! | |
| = uite ca trec in momentele bune | Ioana Petcu [08.Jun.06 11:41] |
| pentru ca de data asta mi-a placut textul si pentru ca sa nu crezi ca am ceva impotriva ta (de ieri incepind, cu ieri continuind). are "ceva putred in danemarca" (in semsul pozitiv) poezia ta, ioana. ce-as gasi eu bun aici ar fi o mica parodie a realitatii (formata se reformulata in mai multe feluri - fie alaturare de cuvinte "vorbe" cum le spui", fie cintecele "de adormit copiii": "po-mul-cres-te-fruc-te-reci fa-ta-sta-in-ger spe-ra-sa'i-vi-na-ci-clul" - mi se pare intrigant si nu poate sa nu-ti anime atentia. un fel de descintec al strazii ca romanitate prin excelenta. nu-ti mai dau si eu steluta c-o sa zici ca am ceva cu tine :D la buna citire! | |
| = Ioana, Ioan, George | ioana barac grigore [08.Jun.06 16:13] |
| Ioan, m-a emotionat emotia ta. onest! George, daca ti-as spune ca am perceput comentariul tau in asa fel incat sa-mi placa ar fi corect? Ioana, sa nu-ti imaginezi ca imi imaginez ceva. iau lucrurile ca atare - o invatatura inteleapta. m-am invatat sa nu mai judec oamenii si nici macar nu am pretentia la reciprocitate. ati vazut ceva din ce am vrut sa vedeti si asta este important. va multumesc | |
| = scuze, am uitat | ioana barac grigore [08.Jun.06 16:17] |
| sa multumesc editorului care a recomandat textul | |
| = corect in direct | George L. Dumitru [08.Jun.06 17:06] |
| Eu am simtit in textul tau tristete, revolta,dezamagire. Adica tu m-ai purtat catre ele. Eu ti-am admirat realizarea literara si, dincolo de ea, te rugam lasi intunecarea sa treaca si sa te bucuri de darul tau, de drumul tau profesional de pana acum. Mi-as fi dorit sa fiu mertu care te ia din statie si un refugiat de pe planeta Agonia care-ti spune "scrii frumos si nu srii degeaba". Nu sunt medic dar ti-as fi prescris un analgezic pentru durerile sufletesti: o piesa care se numeste "Beautyfull" cantata de o mare trupa de acum douazeci de ani, Marillion. Merita si crede-ma ca melodia asta e cat se poate de corecta pentru toti cei care o asculta. Multumesc si am disparut. | |
| = am citit din ioana | florian silișteanu [08.Jun.06 20:32] |
| pe la noi pe la televizor dispar mai mereu copiii Nimeni nu știe unde este capătul rândului Stau pe piatră zi zic despre oameni și despre viață cum despre o legendă Prima dată nu se pune așa că am recitit poemul și m-am bucurat că femeile trăiesc și învață moartea să-și facă propriul prunc pentru ca lumea să afle de naștere Am să am să citesc poemul acesta la o întâlnire cu lumea și am să spun am citit din ioana | |
| = george, florian | ioana barac grigore [09.Jun.06 10:31] |
| am stiut eu ca ti-a placut, george. florian, incantata si minunata de al doilea comentariu al tau in atatia ani. trebuie sa fie un text special daca te am aici, citindu-l. va multumesc | |
| = am recitit Ioana | George Asztalos [11.Jun.06 11:14] |
| E un text reusit care isi merita valoarea,oleaca elaborat,chef de luat disperari de coarne si de dat cu ele de pamant, un chatarsis cum spune chiar poeta in alt loc,benefic in final intrucat-nu-i asa-:`nae e bine`Felicitari Ioana,mai vin sa te recitcsc cu placere! | |
| = “I life, I life” zisa Grigore si mai lua o gura de bere.. ce vrei, era roman…. | Ionut Mustata [13.Jun.06 18:42] |
| Ioana, m-am decis sa comentez acest poem desi nu sunt sigur ca existenta ta e reala, ca tu nu esti virtuala, si eu asemenea. Eu sunt mai intarziat si imi pare tare rau ca nu pot sa contribui la audienta ta, la numar de acessari si alte lucruri incredibil de umane si interesante si tare as vrea sa intru in gasca cu tine desi in realitatea reala si umanitatea umana, evident nu merit. Poema aceasta imi aduce amine de mama si cum era intr-o vreme…ajungeam acasa din cai in pasti si primele lucruri care mi le povestea erau> cine a mai murit, cine s/a mai imbolnavit. Nu intelegem ca acest tip de banalitate, acest tip de incadrare in rutina. Atunci mi-am dat seama de ce stirile de la toate orele sunt cum sunt, pentru ca oamenii trebuie sa existe intr-un fel sau altul. (Daca ce ti-am scris ti se pare uman este pt ca in demonstratia mea plec de la premise ca sunt uman) Dar pe mine ma irita faptul ca trebuie sa-ti zic ca e scris pe sufletul meu.De asemenea acesta imi pare un poem feminin (desi dezaprob poemele cu sex) prin maniera de a conduce discursul, pentru usurinta de a rupe firul acestuia, prin faptul ca or te prinde or te pierde( si eu m-am pierdut la 95% din tot ce ai citit marca Ioana Barac Grigore –si nu te supara pe mine foarte, ca eu sunt foarte nevinovat si foarte incult relative la parerea super buna pe care o au poetii despre ei si proasta despre altii, oricum si anyway mai putin despre poezie… asa ca iarta-ma…. Uite si Grigore iti spune : “- Ma ierti?”… au shit , de-abia acum am constientizat ca te cheama undeva pe acolo si Grigore… I’m really really sorry …). Demult mai voiam sa comentez si “minunata digestie a balenei ucigase”, dar din pacate doar mi-a placut prea foarte –adica foarte foarte- si a inceput lumea s-o dea in diverse pe acolo si mi-am zis ca eu nu sunt ca_lumea (si inca o data iarta-ma daca par uman, nu te lasa amagita de detalii, nici eu nu ma las, te asigur) | |
| = george, ionut (si demisii in lant?) | ioana barac grigore [14.Jun.06 14:24] |
| george, acum lustruiesc si iau gradul la muchii. la fiecare sfarsit de saptamana aspir si sterg geamurile exact atat cat sa vad varful plopilor din parc. cu aceeasi placere astept sa te reintorci. ionut, chiar maniaca a detaliilor, voi privi acest comentariu al tau din balon, de acolo unde am senzatia ca m-ai luat cu tine, la invitatia mea. fireste ca suntem amandoi virtuali, asa ca absolut totul este o iluzie scuzabila (sa ne dam demisia din realitatea iluzorie?) | |
| = ionut mustata, again | ioana barac grigore [14.Jun.06 14:31] |
| voiam sa adaug ca imi pare rau ca te opresti la 95% din ce scriu. asta inseamna ca ratezi chiar ritualul de final unde mi s-a spus mereu ca sunt maestra. incepe de la coada, data viitoare! introducerea este aproximativ aceeasi mereu... multumesc | |