| = încă, te cred! | florin otrocol [07.Jun.06 00:48] |
| sumbră imaginea primei strofe. noroc că la mine nu plouă niciodată. m-aș teme sa împrumut de la tine umbrela sau ploaia măcar. ciudat de interesant. scrie "ioana" că eu te cred. | |
| = bucuria de a te intalni | Nincu Mircea [07.Jun.06 00:53] |
| te felicit pentru felul in care ai construit si ai scris acest poem. imi place ce ai zidit aici. mircea. | |
| = descompunere | Ela Victoria Luca [07.Jun.06 01:23] |
| am sentimentul că mă descompun recitind poezia. aș vrea doar să corectezi "galatare". în rest, poesisi aici este prin interstiții deja. iar ceea ce noi numnim simplu liric devine o noțiune trăită uneori până la nefiind. cred că definițiile pot fi re-scrise. și nici nu mai știm de ce trebuie să purtăm un nume: "azi mă numesc ioana ca și celelalte muieri îmi las visele în cursa de ora 7" și tac. Ela | |
| = "s-au alterat amintirile" | nica mădălina [07.Jun.06 01:32] |
| a lua totul asa cum a fost si a fi ceea ce ne amintim ca suntem si ca am fost. mai ramane, uneori, amintirea numelui, ca subiect comun cand corbul e mana stanga prevestind sau doar sustinand ceruri. riscul traversatului cu ochii inchisi, pasi hotarati ca o vocala deschisa larg, ajungerea la oameni prin gogosi (dulci sau doar imperfect de rotunde, dar mereu la cate un colt). cutoate astea sub ploaia mea ca umbrela a focului altora, imi amintesc, desi am luat ca atare, de niste trei dorinte (to see with your eyes, to smile with your smile, a nice surprise every once in a while) pe care le mai reculeg dintr-un cantec cu 15... | |
| = visatoria | maria ioana [07.Jun.06 23:41] |
| prima parte mi-e placut: visatoria, ploaia, vocalele-gogosi, umbrela ciudata, aerul dulceag. poate nu ma pricep la desifrari de texte ermetice, insa imaginile acestea mi-au placut tare mult si m-au dus cateva momente pana la visatoria din colt.si e de ajuns. | |
| = Onirism neoniric | Odagescu Bogdan [08.Jun.06 05:50] |
| "ioana", esti mai importanta decat te vezi. Tind sa am o problema cu persoanele care nu inteleg asta despre propria persoana. Poezia ta e atat de placuta, incat ma invita la visare, nu la modul oniric clasic (stiu ca suna paradoxal), ci intr-un fel special, indus de tine, o stare latento-dinamica (din nou paradoxal), o traire care e doar a ta (de aici si putintel ermetism, nu?) si indreznesc a o cere cu imprumut. | |
| = i. | ioana cheregi crișan [08.Jun.06 22:07] |
| Florin, mă bucur că mă crezi. încă...:) Mircea, bucuria de a te întâlni aici este și a mea. te mai aștept. Ela, îmi era dor de "tăcerile" tale...de felul în care punctezi astfel esența. mulțumesc. Mădălina, în text există un nod. tu l-ai găsit...:) Maria Ioana, textul nu este ermetic, ci mai degrabă e produsul unei visătorii pe care tocmai am deschis-o pe colțul... Bogdan, sunt importantă pentru o singură persoană în lumea asta. în rest sunt o "ioană" ca toate celelalte, o muiere adică. :) | |