| = Aici este cel mai bine realizat | Mariana Tanase [04.Jun.06 10:22] |
| cel mai frumos poem tu îl scrii săpând între coastele timpului o fântână | |
| = sap singur fântâni | Nicoleta Iuhoș [04.Jun.06 11:58] |
| "zarea se umple de mișcarea invizibilă a unei inimi" acest vers umple cu sensibilitatea setea poemului. | |
| = Text bun | Pașa Gheorghe [04.Jun.06 13:44] |
| = E bun poemul acesta, Anana. Il consider un imn adus creatorului de poezie, chiar daca, poate, ai avut in vedere pe cineva anume. Daca as tine cont de imaginile utilizate, m-as gandi la Nichita Stanescu. Remarc textul in amsamblu, pentru profunzimea ideilor si frumoasa forma in care le invesmantezi. N-am sa recurg la un comentariu pe text, lasand ca versurile sa-si reveleze cat mai multe sensuri pentru altul mai priceput decat mine. Toate cele bune! :-) Pasa | |
| = Anana | Rusu Cristina [04.Jun.06 15:11] |
| Poezia este o deschidere spre inalt, insusi poemul se scrie in coastele timpului si ramane sapat acolo pentru totdeauna. imaginile " timp, vant, apa, zare" dau senzatia de infinit, ca apoi sa inceapa miscarea prin piatra slefuita. frumos. | |
| = "ferestre spre altceva" | Raluca Oprita [04.Jun.06 15:26] |
| "poemul e cântecul pietrei șlefuite, cel ce moare de sete sapă singur fântâni"... cu gânduri însetate săpăm la rădăcinile "apei sensurilor". cu drag Raluca | |
| = Atat de frumos! | Chitoveanu Victoria [04.Jun.06 15:55] |
| Versuri la care m-am oprit: ,,Poemul e cantecul pietrei slefuite Cel ce moare de sete sapa singur fantani" Un gand bun celei care scrie poeme: | |
| = raspunsuri: Mariana, Nicoleta, Pasa. | Nuta Craciun [04.Jun.06 16:06] |
Mariana, multumesc, sunt versurile de la care am plecat, aici si mie imi place… doar ca intotdeauna cand termin de scris un poem, simt acelasi lucru: ca este loc de mai bine! sper sa fie de bine:) Nicoleta ai sesizat aceea inima invizibila … cand cream dam viata, apoi el poemul, pleaca singur in lume; uneori se poticneste, cade, alteori se tine drept de la nastere, depinde … ce ursitoare a avut:) multumesc de aprecieri! Pasa ma onoreaza cuvintele tale, ma bucur ca ai desprins sensuri… esti modest, stiu ca poti face cuvintele sa vorbeasca pe intelesul tuturor, mi-ai demonstat-o si altadata, si-ti sunt recunoscatoare… crede-ma, m-ar ajuta un comentariu critic, ti-amintesti ca am mai vorbit despre asta candva… stiu, simt ca ceva ii lipseste acestui poem … daca sesizezi ceva, ajuta-ma! cu prietenie Anana | |
| = raspunsuri: | Nuta Craciun [04.Jun.06 16:42] |
Cristina si eu cred ca poezia in general are deschiderea spre inalt… are propria sa interioritate si aceea maretie a unui sentiment venit anume… aici am putea intra in condradictie cu o buna parte din restul lumii:) despre ramanerea in coastele timpului… cred ca depinde, nu tot ce scriem dainuie in timp, ne multumim insa cu bucuria ca undeva candva, cuvintele noastre au avut rezonante in alte inimi… iti multumesc de trecerea ta constanta Raluca multumesc de privirea furisa pe aceasta fereastra… cel ce vrea sa vada, sapa singur fantana, rasplata ar putea fi … gandul tau insetat, a gasit apa? Victoria a ajuns la mine gandul tau bun, multumesc! tu stii, miscarea de slefuire a pietrei, e cantecul acela pe care il auzi cand scrii… atunci se aduna ciorchine cuvintele, te nasti... cu drag Anana | |
| = "Setea" | Raluca Oprita [04.Jun.06 17:27] |
| O caut ca și cum am găsit-o... dar nu îndeajuns. "Setea e bucuria că-ți lipsește apa îndestulării că nu vei ajunge niciodată să nu-ți mai trebuiască" am îndrăznit să citez din poezia lui Călin Sîmîrghițan cu înțelesul de "sete" (sper să îți placă) cu drag Raluca | |
| = Multumesc Raluca | Nuta Craciun [04.Jun.06 17:49] |
imi place desigur, multumesc… Calin Simirghitan hmm… mi-amintesc ca publica pe site candva, il citeam cu placere… trebuie sa il caut, poate ma ajuti! | |
| = Despre poezie | Raluca Oprita [04.Jun.06 18:13] |
| Din păcate nu am văzut să mai posteze texte în ultimul timp... (nu știu de ce) dar la membri îl găsești (Călin Sămărghițan).Poate cine știe se răzgândrește și revine cu texte noi, că de avut are, slavă domnului. cu drag Raluca | |
| = Fântâna de dincolo | Călin Sămărghițan [04.Jun.06 18:32] |
| Am trecut de cealaltă parte a ochilor voștri și acum vă privesc pe dinăuntru. Fântâna apare întotdeauna acolo unde cuvântul își caută calea spre înafară. Probabil de aceea ai impresia uneori că fântânile se sapă singure. Cresc între coaste, cum bine se spune aici, pentru că acolo doare cel mai tare. dar tot acolo crește, invizibilă, da, ca o a doua inimă. | |
| = vorbeam de... | Raluca Oprita [04.Jun.06 18:45] |
| Vorbeam de Călin și ... iute-l la comentarii. (am îndrăznit să-ți citez o poezie și sper să mai postezi și tu în continuare) cele bune pentru Anana și Călin | |
| = Calin Samarghitan | Nuta Craciun [05.Jun.06 00:03] |
“m-am ascuns intr-un ochi care seamana cu o pasare” multumesc de versuri si de de cuvintele tale, e nemaipomenit sa te-ntorci tarziu, obosita … si sa gasesti asa o surpriza. frumoase cuvintele despre fantani si inimi, le voi pastra aproape de inima, multumesc! toate cele bune, primeste respectul si aprecierea mea Anana | |
| = din drum | florian silișteanu [05.Jun.06 00:16] |
| mda..bine ar fi să păstrez o distanță și să ocolesc locul Că ai pus poem înmijlocul drumului și mă cam doar să merg pe lângă Drept este aș trece prin el ar ce mă fac dedin pricina săpătorului Voi femeile aveți așa un dar să acsundeți pietrele numai pentru voi șlefuite și dacă vine unu seara la poartă zi strigă...Auzi femeie ia bine să faci și să ascunzi șlefuitorul și să lași piatra bărbatului...tu meri la cratița pietrelor meri la cratița poemului și gătește pentru mâine metafora unui poem înfometat...mda până mâine când îmi sosește Femeia mănnc din drum la drum...e bine | |
| = sapă! | dorin cozan [05.Jun.06 07:44] |
| vezi ca pe la mijloc sunt niste cioate in rest, arsita | |
| = Nuta... | Elena Toma [05.Jun.06 11:31] |
| caut o coasta a timpului ...sa pot scrie si eu un poem frumos, ca tine. :)) te citesc cu placere, mai trec. multumesc. | |
| = Exitus | mariana fulger [05.Jun.06 21:19] |
| Moare de sete cel ce sapă fântâni, nu și cel ce sapă apă în sufletul pietrei. Frumos. Noapte bună. | |
| = raspunsuri | Nuta Craciun [05.Jun.06 22:53] |
| Florian Silisteanu noi femeile, stimate mestere, nu lasam niciodata slefuitorul pe mana barbatului, fantana dintre coaste are pietrele ei, cel ce slefuieste stie… iar la cratita poemului stam, tot din drag de slefuit… poezia este o lume, drumul spre ea flamanzeste, poemul infometat sapa dinspre inima inspre vazduh… sunt onorata de vizita d-voastra! Dorin Cozan sap... spune-mi in ce directie? inteleg ca mai e de sapat, m-ar fi ajutat sa fii mai explicit... sau „arsita” e de bine? vezi tu, lumea e impartita: unii sunt poeti, ceilalti doar oameni care scriu. Elena ma bucur ca ai venit tu prima; si eu te citesc si ma bucur ca existi, e nevoie de oameni ca tine. iti multumesc! | |
| = Mariana | Nuta Craciun [05.Jun.06 23:05] |
cel ce stie cauta apa in inima pietrei, nu va muri de sete, va sapa singur fantana, da, asta era ideea, multumesc de cuvintele tale, noapte buna si tie. | |