Comentariile membrilor:

=  aici se jucau soldații la căpșuni	Nicoleta Iuhoș [03.Jun.06 21:57]
te joci atât de frumos cu imagini foarte diferite adunate laolaltă încât nu m-am putut abține să nu rețin câteva: "nu-mi spune iar să privesc către sud am lentilele sparte de dor" "dar nu mă vrei între coastele tale nu-i loc de suspin" "iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei" tentă de tristețe? dar și ironie. Frumos.
=  Nicoleta	ramona iancu [03.Jun.06 22:05]
O precizare pe care trebuia s-o fac, e un dialog virtual cu un prieten drag si de departe.
=  Prin gara ..	anuar brahem [04.Jun.06 07:09]
Mereu trec prin gari cu destine fugare. Acolo ne grabim sa intalnim pe celalalt. El poate urca intr-o statie de munte cu un ziar si o pipa. Ea sta in compartimentul 12 aplecata pe o broderie.El zice Bunaziuadomnisoara. Ea ridica capul zambind .. si din clipa aceia orice continuare e posibila intre doua destinatii. In cazul de fata, femeiea nu mai suporta trecutul ei derulat pana la aceasta intalnire aleatorica, iar el o crede iubindu-se ad hoc cu oricine are cheia inimii. Complicat..Garile astea .. tare ne dau ele de furca, personajele Nu. Frumos text Ramona !
=  Anuar Brahem	ramona iancu [04.Jun.06 07:15]
Ai prins legatura? Era un nod de cale ferata ce sta la panda sa inghesuie destinele in vagoane. Imi pare bine c-ai trecut pe aici.
=  gările dorului?!	Valeriu Dandeș Ganea [04.Jun.06 08:43]
stări complicate, răsucite pe imagini trunchiate, dorul protagonistul clipelor tale, te duce în flash-uri rapide, alunge amarul cu un gest cu mâna, ca pe o pânză de paianjen nu faci decât să-i trezești încâlcirea, o spanie ostilă care ține_probabil_un Adrian despre care ai vrea să-ți intre în catedrala ta tainică, dar...!A uitat rugăciunea și îi este foame de timp să și-o amintească -sau nu! cheile îl închide-deschide în secunda care dorul amorțește! Nu știu, este cumplit "măsurătorul timpului-oricare ar fi el" când trece prin raionul "dor" din inima ta "iunie"! nu-i poet fără gara lui, este locul unde trenul pare că nu mai vine niciodată alteori trec toate trenurile-inclusiv cele galactice- și acarul nu întotdeauna-i poetul! cu drag și flori de câmp-nerupte! Valeriu D.G.
=  VDG	ramona iancu [04.Jun.06 09:08]
Ai dreptate, am fost chiar confuza! Am scris impreuna cu Adrian aceste randuri. "Prietenii stiu de ce" Multumesc pentru flori, a devenit mai "prietenos" peronul, o interfata intre calator si soarta.
=  pentru Ra $ Adri,	Erika Eugenia Keller [04.Jun.06 17:21]
o reusita poezie la patru maini, Felicitari! "dar nu mă vrei între coastele tale nu-i loc de suspin cu un gest plictisit de ieși afară din visul meu dar nu mă vrei ești dincolo de gară iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei"
=  Erika,	ramona iancu [04.Jun.06 18:06]
Interesant spus, Erika. Multumim. Doua maini, patru maini, nici nu conteaza. Un fel de dicteu insuflat reciproc.