| = ' | MA Ioan Tite [26.May.06 02:59] |
| a fost spus... și spus a fost... | |
| = ...și spus a fost? | Maria Prochipiuc [26.May.06 03:08] |
| A fost spus - să înțeleg că a mai spus altcineva ceea ce am scris eu? Probabil e o formă de comentariu, dar nu-i înțeleg sensul...și spus a fost!!! | |
| = revin | MA Ioan Tite [26.May.06 03:11] |
| tu ai fost prima... | |
| = ecou | Mihai Robea [26.May.06 07:01] |
| ai spus frumos ce ai spus | |
| = Maria | Rusu Cristina [26.May.06 15:19] |
| In adancul fiintei noastre ramane mereu un dor si mintea noastra nu il scoate afara pentru ca este amintirea unui dor frumos care reinvie in imagini si ne faca viata mai frumoasa. mi-a placut proza. | |
| = Maria... | Elena Toma [26.May.06 19:20] |
| "nu ma vezi cum ma dezbrac de urletul ce mi-a strivit cuvintele in zori...vei cauta poate un nume ca sa ne exprime". frumos simtit...te mai caut. multumesc | |
| = Maria | Ina Simona Cirlan [26.May.06 20:40] |
| Cât pe ce să mă apuc de blestemat făptașul tristeților:))! M-am oprit descoperind că starea a creat o mică bijuterie în cuvinte. Drag, Marie! | |
| = mi-a placut | Lidia Barsan [26.May.06 21:01] |
| pare scrisa dintr-o rasuflare sau poate eu l-am citit cu sufletul la gura. mi-a placut mult "A fost doar o întâmplare ce a rodit în aerul care separă trupul meu, de trupul mirărilor din jur" si "mă dezbrac de urletul ce mi-a strivit toate cuvintele în zori." si "acoperiți de întrebări ne vom naște din poeme"si asta "un nor prevestitor de furtună stătea la pândă zidind îndoială". mi-a placut tot, dar astea cel mai mult. mi s-a parut mai putin inspirat sfarsitul:"păcat, dulce otravă!", adica textul este foarte puternic, cu formule poetice inedite, chiar si in ultima fraza, dar o termini cu aceste cuvinte si parca imi tai din elan. s-a putea sa fiu subiectiva fiindca, de obicei, nu-mi plac genul acesta de exclamatii. in general, mi-a placut tocmai pentru ca are forta, ca traieste si noi traim prin el(prin text). | |
| = Te compun mereu în gând | Maria Prochipiuc [04.Jun.06 12:51] |
| Mihai – dacă ecoul acestor rânduri au ajuns până la tine, îți mulțumesc! Cristina – e adevărat amintirile pot rămâne undeva în inima noastră eu am preferat să le așetern în această pagină să prindă și alte sensuri, în rest să auzim doar de cele bune. Elena – Mă bucur că aceste rânduri te-au oprit pentru o clipă și ai gustat din ele Ina – suflete de ce ești așa de… nu e nimeni vinovat de tristețele noastre, poate doar noi cei ce simțim acest lucru fiindcă alimentăm inima cu amintiri sau poate o sensibilitate excesivă ne face să simțim mai mult decât trebuie. Mulțumesc pentru apreciere! Lidia – ai intuit bine, e scrisă dintr-o sufloare după o noapte de nesomn înainte de a pleca la un drum, am vrut să așez pe hărtie ceea ce m-a întristat într-un fel, dar care îmi dădea totuși speranța că ceva se va schimba. ... din cauza plecărilor mele răspunsurile au venit abia acum | |