Comentariile membrilor:

=  Darul de povestitor al lui Dan Norea....	Virginia Popescu [02.Jun.09 18:22]
Dan Norea, mereu imprevizibil.... O povestire plină de aventuri, unele mai picante decât altele, asezonată cu versuri și cu imagini de neuitat. Totul la superlativ... Nu degeaba Delta, acest ținut mirific a fost denumită paradisul florilor, al peștilor și al păsărilor... Cu o singură imagine nu sunt de acord: aceea a peștelui umplut.... Mi-a lăsat gura apă.... Dan Norea are un mare dar: pe acela de povestitor...
=  semn	Vali Slavu [02.Jun.09 19:56]
După o zi agitată, așa cum vor fi toate cele rămase până la vacanță, o plimbare în Deltă mi-a căzut foarte bine. Cum eu încă bâjbâi pe site, abia acum am vazut că pot să mai dau o fugă și până în Egipt. Nici nu știu pentru ce să vă felicit mai întâi: pentru talentul de povestitor, pentru fotografiile foarte sugestive, pentru familia minunată cu care vă mândriți... Dar... cum e cu "fata mea" și "ginerele nostru"? :)) A, și să nu uit, cât "m-am plimbat" prin Deltă, am ascultat "Vara" de Vivaldi.
=  Ofer și promit...	Rodean Stefan-Cornel [02.Jun.09 19:34]
Dane, De un an și ceva de când am descoperit "Agonia", am fost martorul unor plasări de texte la "Recomandate", care au ajuns ulterior la "Atelier", dar și invers, aceasta întâmplându-se mai ales la poezii postmoderniste, asupra cărora părerile erau foarte diferite, iar criteriile de apreciere foarte "neclare" (ca să nu spun altfel). Nu mai vorbesc de faptul că autorul era recomandat sau "înstelat", pentru o sclipire de moment (câteva cuvinte, puse astfel încât "să încâlcească" tot mai multe minți). Dar de ce nu se recomandă (sau se "înstelează") un text "realist" (ca acesta, al tău), la care autorul a muncit cu folos, s-a documentat și a realizat o foarte frumoasă pagină de jurnal, plină de firesc, de umanism, de umor, de dragoste față de natură și, de ce nu, chiar de patriotism, până la urmă? Din partea mea, te rog să primești: - o stea mare, din aceea de ofițer superior (că oricum nu îmi mai trebuie, că deocamdată, pe uniforma pregătită pentru înmormântare am trese); - promisiunea că, dacă dorești, cu prima ocazie te învăț să pescuiești și de asemenea, te învăț și alte feluri de a juca "fazan". Felicitări! Cornel
=  Nelămuriri...	Rodean Stefan-Cornel [02.Jun.09 19:43]
Este primul comentariu pe care îl scriu de când mi-am schimbat motorul de căutare (am trecut de la "Internet Explorer" la "Mozilla Firefox"). Am greșit cu ceva, de îmi apare comentariul anterior de două ori? Se schimbă cu ceva accesarea site-ului "Agonia", dacă am făcut această modificare? Mă lămurește cineva? Mulțumesc anticipat prietenilor. Cornel
=  Tolba cu poeme	Gârda Petru Ioan [02.Jun.09 20:28]
Sejur in Delta haijunul isi incarca bateriile
=  Emoție	Dan Norea [02.Jun.09 20:43]
Virginia, poza cu crapul umplut este o răutate, recunosc. Dar am vrut să simțiți cu toții prin ce am trecut noi când, deja sătui, ne-am pomenit pe masă cu așa ceva. Frustrare e puțin zis. Vali, m-ai prins! Se vede că, în calitate de profesor de română, greșelile îți zgârie ochiul. Explicația nu e cea bănuită de tine (fetele sunt mai apropiate de tată) ci e următoarea - toate personajele le-am prezentat în relație cu mine, de aici "fata mea, soția mea". Dar ginerele e, prin definiție "al nostru" adică, încă de la căsătorie, l-am considerat ca un alt copil al nostru. Și nu-i pot spune altfel. Cornel, m-ai emoționat de-a dreptul. O asemenea stea de la tine face mai mult decât toate steluțele și recomandatele din lume. Oferta cu fazanul o iau serios în considerație. Dar cu pescuitul sunt sceptic, nu mă refer la calitățile tale didactice, ci la antitalentul meu. Dar, pentru plăcerea de a tăcea împreună pe malul unei ape, sunt de acord să iau câteva lecții. Plătite, bineînțeles, ucenicul face cinste. Nu, dublarea comentariului nu a fost provocată de Mozilla, ci de o neatenție de-a ta. Singura diferență pe care am observat-o este că, la Mozilla, când postezi un text nou, după "Tip text", unde alegi de ex "Poezie", nu mai apare "Topica acestui text", care îți permite să alegi, de ex "Epigramă". Singura soluție este să postezi textul așa, după care să revii cu o editare. Abia atunci apare "Topica acestui text". Asta e explicația faptului că unele epigrame apar fără topica respectivă.
=  Erata	Gârda Petru Ioan [02.Jun.09 21:12]
Haijinul, scuze.
=  Nelu	Dan Norea [02.Jun.09 21:41]
Culmea e că, începând cu drumul de întoarcere, am tot încercat să valorific cele văzute pentru etapa de haiku. Doar fusesem în natură suficient de mult. Și... nimic, n-a ieșit niciun haiku mulțumitor. În schimb, îmi bâzâia în cap versul lui Alecsandri "vânătorul e poet", pe care l-a scos la lumină (pentru mine) Ion Diviza, anul trecut, într-un schimb de replici. Așa că am căutat poezia, am schimbat două cuvinte și am inserat-o în text. Asta e, se pare că nu voi scrie niciodată haiku folosind ochii și inima, ci numai mintea.
=  septentrion...	Petruț Pârvescu [03.Jun.09 13:33]
Dane, intre vis si realitate, povestea fara de sfarsit... felicitari!
=  Petruț Pârvescu	Dan Norea [03.Jun.09 14:06]
Mulțumesc pentru vizită și apreciere, dar nu înțeleg titlul "septentrion...".
+ "să vezi ce-o ard!":))	Ina Simona Cirlan [03.Jun.09 14:09]
Un lucru e clar, în Deltă n-o să ajung decât dacă vreun terorist are proasta inspirație să mă lege fedeleș și să mă ducă acolo, unde evident ar trebui să mă păzească și deci și mai evident să mă asculte bodogănind. Perseverând pe firul ăsta al evidențelor, următoarea nenorocire ar fi ca el să mă părăsească între bălării, țânțari, șerpi de apă, cormorani și scufundaci și să-mi zică:"Na, stai aici în rezervația naturală a patriei tale să te mănănce balaurii, gură spartă ce ești, că faci mai multă gălăgie decât un cîrd de gâște sălbatice, ocrotite de lege!" În secunda următoare ori aș muri de spaimă ori i-aș spăla urgent piciorușele numai să mă teleporteze urgent în lumea civilizată. Abandonând vraiște preambulul de care m-am plictisit, spun de fapt că textul tău mă ajută să mă împac cu mine consolându-mă că n-am pierdut nimic, am aflat cum e pe acolo, de la tine. Plec de la poza criminală "Natură moartă cu crap umplut" ( pentru care în această paranteză, spun cu mâna pe inimă te-aș da în urmărire la cyberpolițiști să te învețe minte să nu mai pui poze cu conținut indecent și instigator) vreau să te întreb dacă l-ai citit pe Vlad Mușatescu cu al său Conan 2, pentru că pasajele în care vorbești de mâncare îmi aduc aminte de entuziasmul său în această problemă:), dacă nu, ți-l recomand călduros. Acum să-l lăsăm pe Norică, la pescuit și să-l luăm pe Dan Norea la puricat. Dan Norea are o scriitură generoasă, robustă, riguroasă și ajungând la cuvântul ăsta îmi permit să fac trimitere la dubiul pe care l-ai făcut public la o altă filă de jurnal. "Rigoarea de care vorbesti îmi vine de la meseria mea de programator. Poate ca am si o pedanterie naturala, dar am vaga senzatie ca, în literatura, asta e mai degraba un handicap." și-ți confirm că da, e mai degrabă un handicap, pentru că nu te lasă să brodezi deasupra, simți mereu nevoia să fii foarte exact, cred că de aceea ai ales să te lansezi doar pe palierul jurnalelor de călătorii, unde această caracteristică este un atu. Am tratat argumentul acesta doar pentru că încerc să te împing cu capul în jos de pe palier, să te fac să încerci și proza de alt fel după ce legi la gard nevoia de a fi precis, exact. Dă voie porumbeilor să zboare și piticilor să țopăie. Închid din nou cele două sute de paranteze și revin la textul de față, încercând să termin argumentația alambicată pe care am început-o și-o să pară că mă contrazic cu grație folosind tocmai "din contră" enunțat mai sus:)). Există jurnale care sacrifica sinceritatea de dragul efectului la public(eu cu siguranță m-aș încadra aici, de aia nu reușesc să scriu unul) și jurnale care dau rezonantă celor relatate, fără să le modifice substanța. Dan reușește să se încadreze în această ultimă categorie pentru că: - are carismă și autenticitate. - are disciplina însemnărilor și asta conferă textelor continuitate - are mania informatorului conștiincios care înainte de a porni la drum știe deja răspunsurile la întrebarile “care”, “unde”, “de ce”, “când”, “până când”, “înainte, după sau în timpul lui Hristos era noastră”, chestie care pe mine mă enervează teribil, din pură invidie, pentru că eu m-am născut fără partea asta de creier, noroc cu Teo că se mai energizează și-i arde cîte una în barbă:))) - are umor și nu îi este jenă să se ia peste picior pipărând adecvat scrierea diaristică. Eu zic, Dane, că acum n-o să-ți mai fie dor de mine până la anul când termini de citit comentariul meu:). Știi unde am râs cu lacrimi? Aici: “Iarasi canale, iarasi pasari, iarasi nuferi...”
=  ...	Ioana Geacăr [03.Jun.09 14:51]
Frumoase locuri ai văzut și le-ai dat viață prin împletirea de cuvinte și imagini (ai selectat chiar cîteva sugestive ...pt toate simțurile! Am citit cu plăcere și dor de concediu! Și mai vreau să citesc o pagină, dă foaia...:)
=  Dane,	Florin Rotaru [03.Jun.09 15:00]
o filă de jurnal foarte bine scrisă. Iar fotografile sunt de-a dreptul extraordinare. Nici nu stiu care mi-a placut mai mult. Dacă n-o iau in calcul pe cea cu crapul, care concurează la altă categorie, cred că cea cu lebedele este preferata mea. Recunoaște că nu tu ai făcut-o ci soția ta, așa-i? :)
=  Alo, Delta! Delta, mă auzi?	Călin Sămărghițan [03.Jun.09 16:53]
Foarte faine pozele și naturale. Cel mai mult mi-a plăcut cea cu lebedele în decolare. Ne-ar trebui mai multe astfel de relatări lejere, mai ales că se apropie vacanțele. Chiar se simțea pe-aici nevoia de niște foto "natur", că de cele chinuite și contrafăcute și suntem sătui.
=  Ina, cum ai reușit ?	Dan Norea [03.Jun.09 18:35]
Ina, mai întâi mulțumesc pentru cele doua steluțe ? Cum ai făcut ? Păcat că s-a prins Vigilența Sa Calimero! :)) Acum serios, cred că textul ăsta atrage comentariile precum pielea ta - țânțarii. Și Cornel Rodean și-a dublat ieri comentariul. După care o să te cam enervez, pentru că vreau să-ți răspund inginerește, la toate punctele. În perioada asta, în Deltă nu sunt țânțari. Nici eu nu pot să-i sufăr, deși am un paratrăsnet foarte bun, pe nevastă-mea. Dar când vin cu roiul, o parte se mulțumesc și cu mine. Dacă prin pasajul ăla “Iarasi canale, iarasi pasari, iarasi nuferi...” vrei să sugerezi că m-aș fi plictisit, te înșeli. Dar ceva-ceva tot ai mirosit tu, că ai un nas de copoi - la plecare am declarat: "Mi-a plăcut, a fost interesant, dar am văzut aproape tot ce era de văzut, așa că trec Delta alături de Egipt, pe lista locurilor unde nu voi mai merge altădată. Doar sunt atâtea de văzut pe lume." Ca să-ți explic cum stă treaba cu mâncarea, trebuie să plec de la una din Legile lui Murphy "Toate lucrurile bune sunt ilegale, imorale sau îngrașă". De lege mi-a fost frică toată viața. Cu moralitatea, din păcate, stau din ce în ce mai bine. Așa că, aplicând liberul arbitru, am ales mâncarea. Drept care mă chinui zilnic să ating suta. În jos. Să-ți explic cum e cu pescuitul, că abia în Deltă m-am prins. Cu undița în mână, dorindu-mi să prind un pește mare ca să am cu ce mă lăuda, mă simțeam ca un sărac care visează să câștige la loto. Vrea bani, dar nu face nimic pentru asta. Așa că voi prinde pește când voi avea Dorința. Adică, probabil, niciodată. Cu stilul paginilor mele de jurnal, m-ai descris destul de bine. Ce pot adăuga este că stilul rarefiat, cu poze, poezele, poante și dialoguri, este un mijloc și nu un scop: să te facă să citești până la sfârșit. Scopul adevărat este altul, să-l facă pe cititor ca, după ce citește, să își dorească să meargă acolo... Din punctul ăsta de vedere, se pare că nu merit steluța. : )
=  Ioana Geacăr, Florin Rotaru, Călin Sămărghițan - alte poze	Dan Norea [03.Jun.09 19:12]
Pentru că v-au plăcut pozele, mai adaug câteva. Norocul a fost că am avut două aparate și opt oameni dispuși să fotografieze tot, așa că am prins aproape toate scenele posibile. Florin, n-ai ghicit, Leni era ocupată cu camera de filmat. Pozele selectate, în majoritatea lor, au fost făcute de Cătălin. Cormoran uscându-și aripile Periscopul Lebădă în zbor Oglinda
=  crapu-i de vină:)	Ina Simona Cirlan [03.Jun.09 20:24]
Cu ochii la crapul ăla umplut, mi-am încurcat bagheta magică în stufăriș, noroc de Laurențiu,căruia îi mulțumesc, că altfel îți puneam toată Calea Lactee:). Mai bine plec înainte să mai ard vreo două stele, că așa ce m-am energizat:)))
=  Altă zi în Deltă...	Cristina Andrei [04.Jun.09 15:45]
Un hotel plutitor la capăt de lume... pâinea la preț dublu, peștele la preț triplu (asta e, dacă nu ți l-ai prins singur!), camera de baie execrabilă, abia îți faci curaj să faci un duș, cu papucii în picioare, cada de duș este extrem de dubioasă, până la urmă trebuie să-ți faci curaj, asta e. Alternativa ar fi tabăra de corturi din apropiere, cu o „toaletă” pestinențială improvizată în tufișuri... Mulți țânțari, multe muște care dau târcoale gunoiului împrăștiat pretutindeni, în toată splendoarea... ca la noi, la români... Comentarii miștocărești la atitudinile de minim simț civic de a strânge măcar o parte din gunoaie, în locul unde vrei să stai și tu ca omul în natură: „ce le strângi tu? Să strângă ăia care au lăsat gunoi, nu tu! Te apuci tu acum să salvezi natura! etc.” Păi da, dar cei ce au lăsat în urmă gunoi sunt duși departe, iar mie chiar nu-mi place să mă așez printre doze de bere, pungi, ambalaje de tot felul, becuri, brichete, pahare etc. etc. etc. Și care e problema dacă vreau să salvez natura? Etc. Una peste alta, am impresia că am fost într-o altă Deltă... mă bucur pentru autor că a nimerit în cea de vis, pe care subsemnata nu a observat-o... sau am trecut pe lângă ea... Textul este încântător, pozele și mai și :-) Numai bine,
=  Delte nenumărate	Dan Norea [10.Dec.18 14:27]
Cristina, nu sunt numai două Delte, sunt atâtea Delte câți vizitatori. Ba chiar mai multe, dacă ținem cont că și compania contează. Țin minte că în tinerețe, pe vremea când mă gândeam de două ori dacă să îmi cumpăr un sfert de pâine sau juma' de pâine, mergeam cu rucsacul în spate din cabană în cabană. Și la multe din ele baia era inexistentă, iar WC-ul înfundat. Așa că ieșeam câte doi, ca să ne facem nevoile îm zăpadă. De ce câte doi? Din cauza câinilor. Ei bine, aș da orice ca să mai trăiesc vremurile acelea. Mă refer, evident, la tinerețe, nu la epocă.:) Mulțam pentru vizită și aprecieri. Toate bune,
=  Incantata	Atropa Belladona [06.Jun.09 07:53]
Am fost in Delta si e minunat s-o redescopar prin ochii tai! Excelenta pagina de jurnal, pozele - deosebite! Multumesc, Dane, si felicitari! Incantata, Matraguna
=  N-am văzut mătrăgune în Deltă	Dan Norea [06.Jun.09 09:28]
Atropa, încântarea ta, mai ales venind din partea unei prozatoare înnăscute, mă încântă într-un mod încântător. :) Mai ales că spui că ai fost în Deltă, și deci poți aprecia altfel cele scrise, cu ochi competenți. Mulțam, Dan
=  ***	Marina Nicolaev [06.Jun.09 10:00]
Este mirific în zonă, unde surprinzător, poți găsi câteodată și pensiuni de trei-patru stele cu piscină șamd. Nu știu ce s-a mai întâmplat cu fostul domeniu de vânătoare, știți despre ce vorbesc. Toată Delta are un farmec inegalabil, nu numai canalul Sulina. Am admirat cu nostalgie fotografiile realizate inclusiv cea art deco a crapului...O vacanță splendidă! Bravo!
=  părere	Liviu Nanu [06.Jun.09 11:01]
Am fost de mai multe ori în Tulcea și o singură dată în Deltă, în timpul studenției, unde am stat timp de o săptămînă izolați, într-o formă de practică pedagogică. Mi-ai redeschis apetitul de a mai ajunge acolo și poate, dacă îmi voi învinge lenea, să pun pe hîrtie întîmplările de atunci. citit, plăcut, zîmbit
=  minunății	Doru Emanuel Iconar [06.Jun.09 11:27]
Gânduri și stări stârnind senin, acest text al dumneavoastră. Bine scris, cu vervă, cald, dar și nițică ironie. Rețetă pe placul multor cititori. Și asta înseamnă, după părerea mea talent. După ce am citit jurnalul, care aduce ceva nou în peisajul site-ului, mi-am dorit să ajung și eu în Deltă. Ȋmi plac păsările, animalele, apa în general. Ieșirile în natură sunt refugii pentru mine. Mai mult, cu banii strânși din premii, am reușit să-mi cumpăr un aparat de fotografiat destul de bun. Revin la textul dumneavoastră, bat și eu câmpii. Apoi am citit comentariile: „camera de baie execrabilă”, „„toaletă” pestinențială”, „gunoiului împrăștiat pretutindeni”. Te întrebi dacă nu mai bine alegi caldarâmul visând la minunății care te-ar putea dezamăgii? Doru Emanuel
=  Mirific, așa e	Dan Norea [06.Jun.09 13:46]
Marina, nu știu despre ce domeniu de vânătoare vorbești. Ca și pescuitul, vânătoarea e o activitate care mă lasă rece. Înainte de acest sejur, Delta nu mi-era prea cunoscută. Mai fusesem odată în studenție, ca și Liviu Nanu și încă odată într-un weekend, acum vreo 25 ani. Ai dreptate, totul e într-adevăr mirific. Bucuros de vizită. Liviu, dacă vorbești de "deschis apetitul", înseamnă că cel mai mult ți-a plăcut meniul de la masa de prânz, exemplificat prin poza crapului umplut. :) Vei mai ajunge cu siguranță în Deltă, ca scriitor, nu ca student. E un lucru care merită făcut și sunt convins că tu nu vei scrie o pagină de jurnal, ci o pagină valoroasă de proză. Tu știi să urmărești oamenii, mai degrabă decât cormoranii. Onorat de vizită. Doru, dacă ți-am stârnit dorința de a merge în Deltă, înseamnă că scopul textului a fost atins cu vârf și îndesat. Iar dacă, atunci când vei vedea o lebădă decolând de pe apă, îți vei spune "Exact cum spunea Dan Norea", mulțumirea va fi maximă. De fapt, este deja. Îți urez un an - ba nu, o viață - plină de succese !
=  Foarte bun reportaj	Constantin Iurascu Tataia [06.Jun.09 20:19]
Dan Norea, să-ți dea Dumnezeu sănătate deplină și vioiciune de spirit mereu activă! Ai reușit să trezești în mine prin descrierile inspirate și pozele reușite răscolitoare amintiri ale escapadelor pe care le făceam anual cu prieteni in urmă cu aproape jumătate de secol! Petreceam anual cîte 12-14 zile în deltă, în luna septembrie, la pescuit de știucă iar vînătorii din grup la pasajul de toamnă al gîștelor. Nu prea găseam nuferi înfloriți (după ce cade bruma dispar iar brădișul cădea la fund, fapt care ne înlesnea pescuitul la nălucă)în schimb șalupe vijelioase nu forfoteau ca azi pe ghiolurile din deltă. Se trăia mai primitiv, cu dormit pe plauri ca să prindem pasajul de dimineață iar lipovenii care erau angajați pentru a ne duce de colo-colo cu lotca, pregăteau la amiază cîte o ciorbă pescărească din 10-15 specii de pește, cu apă din ghiol, (pe care o foloseam și ca apă de băut) și să mă bată Dumnezeu dacă nu simt și acum pe cerul gurii gustul delicios al acelor ciorbe!. Și nu am avut niciodată enterită! Dane, ești un adevărat vrăjitor al cuvîntului, știi să evoci cu mare măiestrie impresiile de călătorie. Ca și în acel neuitat reportaj din călătoria ta din Egipt. Îți mulțumesc! Tataia
=  Pescuit de știucă	Dan Norea [07.Jun.09 15:08]
Tataie, mă bucur că textul meu ți-a redeșteptat niște amintiri atât de plăcute. Și mai mult mă bucură aprecierile care, venite din partea dumitale, mă onorează mai mult decât orice stea. Sănătate ! Dan Norea
=  La vara mergem in delta si noi !	emilia gunea [10.Feb.10 20:15]
Adevarata reclama pentru a ne inbia sa mergem si noi in delta... Superb ! Si pozele si familia si viitoarea fetita....
=  Doamnă Gunea	Dan Norea [10.Feb.10 22:18]
Nu știu cum de ați descoperit această povestioară, s-au așezat peste ea mii de alte texte de când a fost postată aici. Între timp "viitoarea fetiță" se numește Alina și a împlinit șapte luni. Iată cum arată acum: Mă bucur că v-a plăcut descrierea concediului nostru, sper ca la vară să vă simțiți cel puțin la fel de bine ca noi. Și pentru că ați venit prima oară în pagina mea, vă mulțumesc cu adâncă plecăciune și va rog să veniți și altă dată.