= pare puțin pervers, dar încep să te văd | Cozmescu Valentin [28.May.09 12:10] |
tocmai acum, când nu mai auzi, nu mai vezi și nu mai simți, parcă încep să te văd. să-ți văd splendoarea pe care fiecare om o promite. știi că eu citesc "printre" rânduri, deci n-am să-ți dau vreun coment despre stilistica nepotrivirilor dintre cuvinte (sunt alții mult mai inteligenți și mai "conectați" la cuvinte decât mine). Pe "Ea", oricine și orice ar fi, o vei urî pînă nu-ți va mai rămâne în privire decât umanitatea simplă, a ei și a ta și oricui. Vei rămâne doar cu dorul de ființă. Și doar cu câteva întrebări, și fără nici un răspuns. Deocamdată dai impresia că ești plin de goliciunea care ți-a servit-o absența iubirii. Dai impresia că "ai murit". Dai impresia că nu ești nici măcar furnică. Dar tocmai goliciunea asta are în ea promisiunea unei dimineți inocente. A unei dimineți în care vei fi doar un simplu om, pentru care bunătatea este o întâmplare la fel de firească ca și răutatea. Vei fi aproape copil. | |
= o iubire cu pântec... | Teodor Dume [28.May.09 13:05] |
un text plăcut. și remarc îndeosebi prima parte, chiar plăcută *o iubire cu pântec întinde mâinile cu zâmbet de copil și ochii lucind către tine* cu sinceritate, teodor dume, | |
= . | Petru Teodor [31.May.09 12:25] |
* către C.V. : - un răspuns mai vechi - "voi fi oare/ vei fi?"; - succesiunea inversă a scrierii (revolta inițial, apoi condensarea), mi-a permis să ascund printre rânduri disprețul; poate și alte rămășițe; și cred că nu suntem nici măcar furnici in imensitatea absenței; * către T.D. : - mulțumesc de trecere și semn; partea aceea vorbește de un gest instinctiv al făpturii; o să încerc să mai condensez astfel de gesturi. cu prietenie și respect, pt. | |