| = surprinsă | Maria Tirenescu [12.Oct.09 16:17] |
| Draga mea, de struguri roși nu am auzit. Poate roșii. Dacă e vreun regionalism, nu mai spun nimic. Tu chiar ai citit ceva despre haiku? Eu citesc de 17 ani și încă nu știu exact ce e. Și numai pentru că nu sunt japoneză. Dar aici ai scris un micropoem, că prea multe figuri de stil conține. Și un pleonasm. Dacă vrei, îți pot spune de unde să citești. Sau poate știi mai bine. Cu prietenie, Maria | |
| = ... surprinsa ! | Bunceanu Victoria - Delia [12.Oct.09 18:41] |
| Draga Maria, De citit citesc pentru ca nu suport ideea de a fi superficiala. Cat despre portile cuvantului imi place sa le las tot timpul deschise. Sa spunem ca l-am descoperit candva pe Basho, apoi pe Kobayashi Issa si descoperind ca nu pot fi "japoneza" am decis sa aduc o poezie de origine japoneza in spatiul mioritic pastrandu-i atat forma (fixa, nu?) cat si principiul de baza ce tine de poietica haiku-ului. Micropeom? Dar haiku-ul este un poem si daca vrem sa il scoatem de sub incidenta ideii de "sport national"-asa cum devenise intr-un timp in spatiul japonez- trebuie sa ii dam sansa de a se infrupta din placerile figurilor de stil. Basho a reusit sa ii asigure prin temele abordate, si puterea indusa cuvantului, imaginii, un statut aparte atunci cand asocierea cu ideea de sport pusese in pericol valoarea literara a haiku-ului. De ce nu as incerca si eu acelasi lucru? De ce sa ne limitam la modele atunci cand modelul exista pentru a fi depasit? Cat despre pleonasm, nu exista in acest "micropoem" iar "rosi" (a nu seconfunda cu un regionalism! nu este cazul!) imi permite sa construiesc o imagine mai puternica decat cea asigurata de un adjectiv banal. Ar trebui ca numai in spatiul in care a fost descoperit sonetul ca poezie cu forma fixa sa se permita scrierea de sonete? Ar fi absurd, nu crezi? ...este a doua oara cand ma confrunt pe acest site cu pareri agresive si nu inteleg principiul de functionare al site-ului in sine. Poate ma ajuti tu. Exista procedee de schimb constructiv ...si pentru cei ce construiesc un poem si pentru cei ce construiesc un comentariu al poemului citit. | |
| = precizări | Maria Tirenescu [13.Oct.09 10:33] |
| Ai dreptate când spui că "exista procedee de schimb constructiv". Dacă ți se pare că am fost agresivă, îți dau amănunte. Când am aflat de haiku, în urmă cu 17 ani, am încerct să scriu, după modelul cărții "Carte însingurată" scrisă de Vasile Smărăndescu. Câțiva ani, am scris asemenea poeme. Apoi, am aflat de existența poetului Șerban Codrin, un "Gheba haikuist". I-am trimis încercările mele și mi-a spus că, în cele aproape 300 de poeme, nu am niciun haiku. Am fost foarte dezamăgită. Dar, poetul mi-a dat adresele Societăților de haiku și am luat legătura cu perosoanele indicate. M-am adaptat și scriu, mai bine sau mai rău, urmând regulile lor. Apoi, împreună cu Magdalena Dale, Cristina Rusu și Corneliu Traian Atanasiu, am lucrat la un blog, organizat de Corneliu, numit ROMANIANKUKAI. Toți patru suntem membri Agonia și publicăm, când avem timp și inspirație, pe acest sait. S-a creat un grup de poeți care scriu haiku. Sau care vor să scrie haiku. Un stil care nu prea seamănă cu ceea ce scrii tu. De aceea ți s-a părut că suntem agresivi. Nu suntem agresivi! Vedem lucrurile în alt mod. Te rog, dacă mai ai ceva de lămurit, să îmi scrii pe adresa personală, adresă pe care o găsești pe sait. Putem discuta mai multe. Am văzut că ți-ai scris biografia în limba franceză. Pot să îți dau adrese de site-uri care publică haiku. Dacă vrei. Cu prietenie, Maria | |
| = multumesc perntru precizari | Bunceanu Victoria - Delia [17.Oct.09 19:46] |
Simt nevoia sa construiesc o replica aici, in spatiul meu de creatie si recunoastere inainte de a-ti scrie personal, Maria. Asadar, intr-o vreme am descoperit ca si pe mine "ma doare un cal maiastru". Putin mai tarziu am inteles de ce Nichita preciza faptul ca exista multi "poeti" in lume, 100 de "poeti mari", 10 "cei mai mari poeti" si "un singur Poet","Eminescu". Important este sa stim bine din ce grup vrem sa facem parte, spre ce tindem atata timp cat ne plimbam in barca Timpului. Eu nu vreau sa scriu dupa regulile cuiva. Nu vreau sa am acordul cuiva pentru o fraza pe care o construiesc. Nu vreau sa urmez un drum deja batut atunci cand imi invat cuvintele sa umble. Vreau doar ca pasii Cuvantului meu sa fie justificati. De aceea ma documentez mult inainte de a plonja intr-o lume noua si incerc sa-i descopar goluri pe care sa le umplu. Intre tanka si haiku exista, in primul rand, o diferenta de forma. Forma fixa. Daca un poem nu respecta acea forma este cel mult "in spirit de ...", apropo de reguli! Si cat de multe spune Nichita "in spirit de haiku": "daca timpul ar avea frunze/ Ce toamna!" Imi pare rau ca un grup larg si cunoscut nu este de acord cu ceea ce scriu, nu apreciaza versul meu si nu ma regaseste in propriile-i reguli. Mi-ar parea rau sa respect cele 366 de retete de haiku intr-o zi uitand valentele extraordinare ale acestui poem fragil fundamentat pe observatie, introspectie, meditatie, cunoastere. Nu-mi pare rau, in schimb, ca am descoperit un gol pe care ma voi bucura sa-l umplu aducand haiku-ul intre flori de prun, lacuste, iasomie, pere si gutui. N-ar fi pacat sa ne raportam mereu la broaste si berze pentru a ne defini haiku-ul? Cu pritenie, Delia | |