| = Frumos | Alexandru Mărchidan [25.May.09 17:56] |
| chiar foarte frumos începe acest poem, dar următoarele 3 versuri sunt ca o palmă după o îmbrățișare. Te aruncă într-un derizoriu total ne-poetic (pentru că, slavă Domnului, există și derizoriu poetic). Ba chiar ai impresia că te afli în piață unde sfârâie micii în pragul capaniei electorale. Poemul sună cât se poate de bine, delicat, dar și plin de aerul tare al înălțimilor sufletului omenesc fără acele 3 versuri. Așa îl văd eu: dacă în singurătate aș locui ca într-o peșteră cu mansardă și foișor ar fi mai bine mult mai bine decât camera obscură din inima ta înghețată nedisimulată cu timpul dilatându-se spre o margine neștiută necuprinsă cu mult mai mare ochii străini fără culoare bântuind recifuri de corali în retragere de ce tremurul vocii tale în spargere îmi sperie nemișcarea îmi sperie umbra mă face să scot din gura mea amară flori de măr împreunate țâșnite parcă dintr-un univers al plantelor dacă în singurătate aș locui ți-aș cere să mă închizi în tine dă-mi hârtie și ceva de scris și lasă-mă lasă-mă să mor încet. Deși "lasă-mă" să mor amintește de eminescianul "de va fi să mor", aici e vocea dvs. Cu prietenie, Alexandru Mărchidan | |
| = alexandru | lucaci sorin [25.May.09 18:11] |
| multumesc pentru sugestii si comentarii cu prietenie, | |