Comentariile membrilor:

= dacă stăm la o bere răsuflată
Cozmescu Valentin
[24.May.09 20:40]
undeva într-o tavernă din cel mai pierdut cătun, atunci putem să dezbatem despre Sine.
Ai dat impresia că abordezi o chestie "profundă" (și culmea, chiar este!), dar ne-ai lăsat cu Sinele în soare. Nu-ți trebuie să știi multă istorie să pricepi că tot timpul cultura a fost în criză (crezi oare că a fost vreo vreme când răzeșii lui Ștefan, să zicem, stăteau și contemplau Sinele). Faptul că acum ne-am adunat vreo 6 miliarde pe planeta asta nu inseamnă că s-a accentuat vreo criză.
Cât despre Socrate, se poate ușor băga de seamă că l-ai asimilat de prin broșurile de popularizare a filosofiei. Oricum, nici nu cred că visa bietul grec la o așa glorie.

PS: înțeleg foarte bine gestul de revoltă recuperatorie (a Sinelui), însă nu mă pot conecta deloc la anemia denunțului pe care l-ai încercat in textul de mai sus. Ești prea gentil și plin de fandoseli culturale tocmai când vrei să demolezi niște deviante apucături culturale. Trebuie mult mai mult și mai simplu pentru a produce vreun efect acolo unde ai încercat tu.
= Domnule autointitulat "....ratat"
Valeriu Sofronie
[24.May.09 23:49]
Domnule autointitulat"...ratat", intreaba-te lax(si cu hartia igienica la indemana...sa nu-ti scape in canal vreun Sens adormit) daca nu cumva chiar domnia ta esti acela care aduna doar furnici de pe brosurici, cand nu se-ntampla sa fie pe acolo si-un arici-pogonici,tot frecventand tavernele in cautarea ieftinei beri pe care chinuitorul trai de student fara bursa sau de profesor cu leafa mica ( si nu numai ) si-o poate permite,asadar domnule Cozmescu Valentin...chiar nu stiu de unde ai atata forta empatica incat poti sa citesti dintr-un foc in spatele celor cateva cuvinte "rasuflate". Ori esti si dumneata vreunul dintre acei urmasi ascunsi ai lui Simon Magul, ghicitor de mare adancime, tainuitor de mari secrete al caror timp nu a sosit inca, posesor al Operei Magna a lui Socrate ?
Sper ca nu te-ai suparat, nu. Uite, ca sa te dezmeticesc putin, iti reaspund franc - ai inteles si cateva adevaruri, alaturi de produsele franzelate ale complexelor de inferioritate, atat de vizibil scapate din spitalul 9 al imaginatiei.

Mai intai, deraierile:
1. zici intai ca ar trebui sa ne cautam o tavernă din cel mai pierdut cătun, unde sa putem dezbate despre Sine. Oare asa crede imaculata domniei tale intelepciune ca se intra in posesia aflarii Sinelui ? Te-oi crede cumva Ivan Karamazov si nu s-a aflat inca asta ? Nu, domle, nu beau bere. Cat despre momentul apogetic al aflarii adevarului, e timpul sa mai cercetam, mai ales cand de Socrate vrem sa tinem o vorba in loc.
2. zici mai la vale ( de unde usor se poate cadea, ai grija deci) ca "Nu-ți trebuie să știi multă istorie (ca)să pricepi că tot timpul cultura a fost în criză". Te referi cumva la domnia ta, vorbind despre cel stiutor / nestiutor? Si la ce unghi de vedere faci referire ?
Istoric ? Pai de asta vorbesc eu acolo? Ce are a face Istoria cu Kierkegaard, cu Nietzsche, cu Sestov...ca sa ma opresc aici ? O fi unul metafizic, fenomenologic sau pur si simplu unul de bun simt, mai stii ?
3. Apoi iar ai un fiat interogativ de proportii - "crezi oare că a fost vreo vreme când răzeșii lui Ștefan, să zicem, stăteau și contemplau Sinele" ? Ce sa inteleg di asta ? Ca punem de-o revolutie ca sa il aflam, sau de o chemare la oaste? "Imparatia ...este inlauntrul vostru" si, vai, Hristosul nu era atat de initiat,se pare, in ale culturii oficiale. Poate la fel ca si Socrate, mai stii?

Dar sa ma opresc...pentru ca risc sa ma pomenesc cu un Oswald pe cap si chiar nuimi arde de asta. Chiar nu merita sa trec la partea a 2-a si etc si etc.

Deci, domnul meu, de unde ai invatat tehnica asta eficienta a desfigurarii unei idei? Ca, slava Domnului, ti-a reusit de minune. Si cand te gandesti ca Socrate era mort si nu se gasea. Dar iata, acum este viu, a inviat. asa ca, sa punem mana pe pocal si sa ne strigam cocosii ( sau cocoseii), vestindu-ne trecerile prin Vadul Ideilor.

Chiar cu prietenie !
= Chiar și un rațional ca Socrate se poate uneori rătăci.
Anton Vasile
[25.May.09 14:28]

Socrate s-a rătăcit o singură dată. Atunci când a ieșit din Cetate. Când Socrate a ieșit din cetate a ieșit și din Sine, s-a metamorfozat în al doilea Socrate și, a intrat în delir metaforic. Așa s-a născut teoretic Republica. Când a terminat delirul său din Republica, Socrate a realizat că a ieșit din calea de mijloc a rațiunii. ,,Căci dacă am da crezare acestor spuse ale mele, dacă am avea în vedere că sufletul este ceva nemuritor și că el poate primi în sine tot răul, dar și tot binele, ne vom ține mereu pe drumul cel de sus și vom cultiva în tot chipul dreptatea, laolaltă cu chibzuința;[...](Republica 621c). Era un avertisment pe care oamenii din secolul XX nu l-au luat în seamă. ,,Dacă am da crezare acestor spuse ale mele..., Așa se naște o ideologie - dacă dăm crezare spuselor unui sofist. Căci ieșind din Sine, Socrate a devenit un mare sofist și a născut o protoideologie. Orice ideologie ne amăgește și ne iluzionează cu utopicul rai pământean, dar deschide porțile iadului. În absența chibzuinței, drumul spre iad este cel mai dorit, căci este pavat cu ceea ce fiecare om dorește mai mult fericirea raiului. Așa ne avertizase Socrate că amăgitorul, totdeauna, ne însoțește. În secolul XX, Republica a fost pusă în practică, prin două extremisme: cea brună și cea roșie. Este cultura o stare morală existențială. Putem echivala oare cultura cu starea morală a unei generații? Dacă am sădi în fiecare om, mici Socrate, oare nu ne-am rătăci cum sau rătăcit micii socratici - cinicii și hedoniștii? Să fie scrierile actualei culturi - ieșiri din Sine - deliruri ca ale celui de-al doilea Socrate din Republica? Vă întreb ca un inocent discipol, iubitor al lui Socrate.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= dacă stăm la o bere răsuflată	Cozmescu Valentin [24.May.09 20:40]
undeva într-o tavernă din cel mai pierdut cătun, atunci putem să dezbatem despre Sine. Ai dat impresia că abordezi o chestie "profundă" (și culmea, chiar este!), dar ne-ai lăsat cu Sinele în soare. Nu-ți trebuie să știi multă istorie să pricepi că tot timpul cultura a fost în criză (crezi oare că a fost vreo vreme când răzeșii lui Ștefan, să zicem, stăteau și contemplau Sinele). Faptul că acum ne-am adunat vreo 6 miliarde pe planeta asta nu inseamnă că s-a accentuat vreo criză. Cât despre Socrate, se poate ușor băga de seamă că l-ai asimilat de prin broșurile de popularizare a filosofiei. Oricum, nici nu cred că visa bietul grec la o așa glorie. PS: înțeleg foarte bine gestul de revoltă recuperatorie (a Sinelui), însă nu mă pot conecta deloc la anemia denunțului pe care l-ai încercat in textul de mai sus. Ești prea gentil și plin de fandoseli culturale tocmai când vrei să demolezi niște deviante apucături culturale. Trebuie mult mai mult și mai simplu pentru a produce vreun efect acolo unde ai încercat tu.

= Domnule autointitulat "....ratat"	Valeriu Sofronie [24.May.09 23:49]
Domnule autointitulat"...ratat", intreaba-te lax(si cu hartia igienica la indemana...sa nu-ti scape in canal vreun Sens adormit) daca nu cumva chiar domnia ta esti acela care aduna doar furnici de pe brosurici, cand nu se-ntampla sa fie pe acolo si-un arici-pogonici,tot frecventand tavernele in cautarea ieftinei beri pe care chinuitorul trai de student fara bursa sau de profesor cu leafa mica ( si nu numai ) si-o poate permite,asadar domnule Cozmescu Valentin...chiar nu stiu de unde ai atata forta empatica incat poti sa citesti dintr-un foc in spatele celor cateva cuvinte "rasuflate". Ori esti si dumneata vreunul dintre acei urmasi ascunsi ai lui Simon Magul, ghicitor de mare adancime, tainuitor de mari secrete al caror timp nu a sosit inca, posesor al Operei Magna a lui Socrate ? Sper ca nu te-ai suparat, nu. Uite, ca sa te dezmeticesc putin, iti reaspund franc - ai inteles si cateva adevaruri, alaturi de produsele franzelate ale complexelor de inferioritate, atat de vizibil scapate din spitalul 9 al imaginatiei. Mai intai, deraierile: 1. zici intai ca ar trebui sa ne cautam o tavernă din cel mai pierdut cătun, unde sa putem dezbate despre Sine. Oare asa crede imaculata domniei tale intelepciune ca se intra in posesia aflarii Sinelui ? Te-oi crede cumva Ivan Karamazov si nu s-a aflat inca asta ? Nu, domle, nu beau bere. Cat despre momentul apogetic al aflarii adevarului, e timpul sa mai cercetam, mai ales cand de Socrate vrem sa tinem o vorba in loc. 2. zici mai la vale ( de unde usor se poate cadea, ai grija deci) ca "Nu-ți trebuie să știi multă istorie (ca)să pricepi că tot timpul cultura a fost în criză". Te referi cumva la domnia ta, vorbind despre cel stiutor / nestiutor? Si la ce unghi de vedere faci referire ? Istoric ? Pai de asta vorbesc eu acolo? Ce are a face Istoria cu Kierkegaard, cu Nietzsche, cu Sestov...ca sa ma opresc aici ? O fi unul metafizic, fenomenologic sau pur si simplu unul de bun simt, mai stii ? 3. Apoi iar ai un fiat interogativ de proportii - "crezi oare că a fost vreo vreme când răzeșii lui Ștefan, să zicem, stăteau și contemplau Sinele" ? Ce sa inteleg di asta ? Ca punem de-o revolutie ca sa il aflam, sau de o chemare la oaste? "Imparatia ...este inlauntrul vostru" si, vai, Hristosul nu era atat de initiat,se pare, in ale culturii oficiale. Poate la fel ca si Socrate, mai stii? Dar sa ma opresc...pentru ca risc sa ma pomenesc cu un Oswald pe cap si chiar nuimi arde de asta. Chiar nu merita sa trec la partea a 2-a si etc si etc. Deci, domnul meu, de unde ai invatat tehnica asta eficienta a desfigurarii unei idei? Ca, slava Domnului, ti-a reusit de minune. Si cand te gandesti ca Socrate era mort si nu se gasea. Dar iata, acum este viu, a inviat. asa ca, sa punem mana pe pocal si sa ne strigam cocosii ( sau cocoseii), vestindu-ne trecerile prin Vadul Ideilor. Chiar cu prietenie !

= Chiar și un rațional ca Socrate se poate uneori rătăci.	Anton Vasile [25.May.09 14:28]
Socrate s-a rătăcit o singură dată. Atunci când a ieșit din Cetate. Când Socrate a ieșit din cetate a ieșit și din Sine, s-a metamorfozat în al doilea Socrate și, a intrat în delir metaforic. Așa s-a născut teoretic Republica. Când a terminat delirul său din Republica, Socrate a realizat că a ieșit din calea de mijloc a rațiunii. ,,Căci dacă am da crezare acestor spuse ale mele, dacă am avea în vedere că sufletul este ceva nemuritor și că el poate primi în sine tot răul, dar și tot binele, ne vom ține mereu pe drumul cel de sus și vom cultiva în tot chipul dreptatea, laolaltă cu chibzuința;[...](Republica 621c). Era un avertisment pe care oamenii din secolul XX nu l-au luat în seamă. ,,Dacă am da crezare acestor spuse ale mele..., Așa se naște o ideologie - dacă dăm crezare spuselor unui sofist. Căci ieșind din Sine, Socrate a devenit un mare sofist și a născut o protoideologie. Orice ideologie ne amăgește și ne iluzionează cu utopicul rai pământean, dar deschide porțile iadului. În absența chibzuinței, drumul spre iad este cel mai dorit, căci este pavat cu ceea ce fiecare om dorește mai mult fericirea raiului. Așa ne avertizase Socrate că amăgitorul, totdeauna, ne însoțește. În secolul XX, Republica a fost pusă în practică, prin două extremisme: cea brună și cea roșie. Este cultura o stare morală existențială. Putem echivala oare cultura cu starea morală a unei generații? Dacă am sădi în fiecare om, mici Socrate, oare nu ne-am rătăci cum sau rătăcit micii socratici - cinicii și hedoniștii? Să fie scrierile actualei culturi - ieșiri din Sine - deliruri ca ale celui de-al doilea Socrate din Republica? Vă întreb ca un inocent discipol, iubitor al lui Socrate.