| = clipa uitării în tine crește | Maria Prochipiuc [21.May.06 13:07] |
Visul , cel care preschimbă realitate în efemer, știi uneori visele nu mai încap într-un suflet singur, și-ți trebuie o pereche cu care să le împarți. Tăcere și durere sunt cuvintele care străbat din poemul acesta pe cât de simplu, pe atât de concentrat în sentimente. Tăcerea se va pierde în neantul orbului și va deveni cerc, cerc de lumină să poată misutui pustiul. Iubirea este singura în măsură să ne arate drumul, spre ochii deschis spre asurzire. | |