| = rigida | GHERMAN ADRIAN [16.May.09 22:40] |
| din punct de vedere tehnic. | |
| = concentrație de idei | T. Constantin Georgescu [17.May.09 00:43] |
| Există o problemă, nu a dv , ci a altora : faptul că aveți un stil inconfundabil. Nu am pretenția că am citit toți poeții de pe Agonia, dar chiar dacă ați avea epigoni, tot v-aș recunoaște poeziile, bineînțeles dacă ar fi nesemnate. În legătură cu un eventual comentariu, îmi trebuie o scurtă perioadă de acomodare, scuzabil, pentru că de obicei citesc, cu excepțiile de rigoare, același gen de poezie, semnate de autori diferiți. Poezia de față este o concentrație de idei și de stări viu colorate, cu sonorități puternice. După ce ne păcăliți, sec și profund, cu prima strofă, rimată, cu suflu clasic, treceți la versul alb, răsturnând valuri de metafore, o dihotomie de efect. Eu, la strofa 2, penultimul vers, aș șterge „de acum”, iar la strofa 3, aș înlocui penultimul vers cu „tălpi goale”, pentru a elimina cele două rime, care încearcă, disonant, să schimbe tonul. | |
| = . | Petru Teodor [17.May.09 01:09] |
| o armonie ce se naște din dizarmonie sau care evadează către o libertate totală a versului, o căutare nu a rimei, ci a sensului, muzicalitate ce țâșnește și crează acest ritm inconfundabil (ritmul imprevizibil al mării către țărm, care arar dă sentimentul de ritmic; de unde și jocul ritmic-disritmic); nu văd unde-i rigiditatea (din contra aș vorbi de-o flexibilitate aparte); ultima strofă mi se pare excelentă; simbolurile vi le păstrați aproape intacte; le retușați câte puțin cu alte versuri; eu nu aș schimba nimic; doar aș urmări ce se mai naște... cu respect, pt. | |
| = . | Mihai Constantin [17.May.09 01:52] |
| păi prima strofă e un fel de extemporal trecut cu brio pentru obținerea gradului xy, în Lojă. cam așa sună și ai putea să o scrii așa, liniștit: așezat pe clipa lungă ce prelinge pe Cadran te-ai zidit în Piramida de pe fața unui ban și făcând un Nod în plasa ce reticula-n Abstract ai lăsat un Punct să cadă-n caroiajul unui Act apoi, din tot calupul fără rimă, mie mi-a plăcut doar "un câine trage pătura de pe tine / pe dușumele proaspăt spălate". asta are forță. restul mi se par cam slabe. poate din cauza amestecului rimă - vers alb și ritm - frângere de ritm (dar nu într-un sens expresiv...) | |
| = ... | Ioana Geacăr [17.May.09 09:59] |
| În întreg, textul e un colaj cu fragmente de stiluri și valori expresive diferite care nu merg împreună. Însă ultima strofă e poezie bună, poate fi decupată! | |
| = cu doua pietre (paharul gol) | Ioan-Mircea Popovici [17.May.09 10:40] |
| mi-au placut toate observatiile. discutie libera pe terasa lui Herimon. desigur, fiecare vede lucrurile in oglinzile lui. cand reusim sa vedem fara oglinzi si, mai ales, fara Oglinda lui Perseu, se simte respiratia libera din povestea pestelui albastru... Multumiri si onorat, cu bucuria pasilor desculti prin stropii de roua, sa ne auzim si sa ne citim fericiti. Sloterius isi lua din sac o pipa si fara graba o-ndesa-n tutun lovi cu doua pietre o aripa facu un semn in aer si-un rotocol de fum coroana-n rotativa cu fiorii din seri tarzii in dimineti de vara cantarea-n amanare cu mia de voiori .............................. fiori adanci erau acuma lacrimi amestecate-n mir si-n picaturi de sange vointa face nod pe curba ce se frange si-o integrala curba pe arcul de turnanta ....................... ........................... opresc aici ca-i lunga scara vietii si bila unitara se da in rostogol cand un pescar mai hatru si-o andanta imi lasa ochii-n soare si cu paharul gol | |
| = Semn | George Pașa [17.May.09 11:20] |
| Fără a avea veleități de critic literar apărut ca peștele după (nu în) ploaie, voi spune totuși că, dincolo de asumarea unui discurs voit a-ritmic, alcătuit din secvențe aparținând unor plaje gemene de semne, se simte o anume rătăcire (sau poate ascundere) a esențialului. Posibil ca apele să fi curs mai repede decât s-ar fi dorit și ceva să se piardă. Nu prea știu ce, dar așa presimt. | |
| = prinsoare | Ioan-Mircea Popovici [17.May.09 13:40] |
| intre tarm si insula se naste peninsula al carei nume se cunoaste deja. ce se prabuseste din tarm naste istmul stapanit de-un celcare cu nume prea rau sa-l pomenesc aici. intre lovituri de valuri ploi si ceata si iar soare jucatorii de ruleta fac prinsoare si in colt de piramida in triunghiul circuilar se ghiceau din cuta cetii un amnar si-un marinar | |