| = Dana, am citit... | Emil Iliescu [17.May.09 18:57] |
| Dana, am citit un text în care am descoperit un prozator viu. Care cunoaște în detaliu subteranul vieții, șicanele unei curse auto de formula unu, la capătul căreia nu stă scris "finish", ci moarte, disperare, uitare... Rețin câteva imagini profunde, plasticizante: - "Ce e și sufletul? Un buzunar? Poșeta unei femei, unde nimeni nu se descurcă. Nici măcar ea. Printre lucruri uitate cine știe de când mereu descoperi ceva nou. Pe fund sau prin compartimente cu fermoarul blocat; - "Verigheta începea să mă strângă de gât"; - "Nu sunt gumă de mestecat să vă bucurați de aromă, să mă îndesați în gurile voastre toată sau fără pantofi. Să mă injectați cu dragostea și tristețile voastre până-mi plesnesc toate celulele, să mă întindeți până-mi pocnesc oasele, apoi să mă adunați ca pe hainele înșirate prin casă. Sătui, să mă lipiți pe dosul meselor, prin câte-o bancă, în scrumieră. Să mă aruncați pe geam din mașină sau mai rău să mă purtați pe tălpi. Nu mai vreau!"; - "Ploua cu toți dracii mei ce se izbeau de fereastră și scoteau chelălăitul acela"; Sunt destule premise pentru a putea afirma că acest text încântă prin maniera în care autorul știe să ne ofere mostre vii de viață. Felicitări, Dana! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = emil | Dana Marinescu [17.May.09 19:12] |
| "Atât de drăguț domnul [ Iliescu ]. Întotdeauna reușește să-mi rețină câte un zâmbet la intrare." Mulțumesc! | |