| = On "let' s pretend nothing happened" | liviu ofileanu [15.May.09 12:26] |
| Bună! Frumos poem. Și tensiunea lui o domolește metafora. Apoi, respiră pe urma unui posibil regret... mi-ar plăcea să văd fața ei (a destinatarei) citind asemenea poem... | |
| = liviu | emilian valeriu pal [15.May.09 13:20] |
| Si mie mi-ar placea sa-i vad reactia :) Multumesc de apreciere, multe se nasc dintr-un posibil regret | |
| + “întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni“ | Zavalic Antonia-Luiza [24.Feb.24 22:47] |
| “că întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni “doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă că nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară“ “cum aș putea să trăiesc printre oameni să nu mă vadă nimeni cum aș putea să fiu aer și să mă-mpart tuturor pentru că moartea mea ce mai scumpă e să aparțin numai ție” Emilian, poemul acesta este preferatul meu de azi, de sfârșit de zi, de toate zilele și nopțile. E pur și simplu wow. L-aș lipi pe toate zidurile care mă căptușesc. Recomand a se citi pe “M83 Skin of the night”. Mai demult puteam să scriu numai ascultând muzică, acum citesc și muzica începe să aprindă cuvintele. And it’s absolute fire. | |
| = Surpriză | emilian valeriu pal [25.Feb.24 11:47] |
| Mulțumesc, Antonia, nu mă așteptam la asta pe un text din 2009. | |