| = On "Orice început pornește din sfârșitul celuilalt" | liviu ofileanu [15.May.09 11:06] |
| Bună! Constat economia termenilor, loviturile prietenești cu cotul, anume ia te uită cum mai trece și viața asta...Îmi place cum pornește poemul, e ca o discuție auzită în trecere, o frântură din mesajul care nici nu are nevoie să figureze aici ca un întreg deoarece, totul, se raportează cu melancolie și duioșie la "marea trecere". Sănătate și Har maxim! | |
| = De | Liviu-Ioan Muresan [15.May.09 12:07] |
| un text filizofic, o explicație a subtilității trecerii. Îmi place cum ați imaginat "firul deși prea slăbit înnoadă tăcerile". Excelent. LIM. | |
| = Er. Da | Liviu-Ioan Muresan [15.May.09 12:07] |
| Da. | |
| = re* liviu ofileanu... | Teodor Dume [15.May.09 13:02] |
| liviu ofileanu, sun bucuros de trecerea ta și de modul în care ai disecat cuvântul. mulțumesc mult și te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |
| = liniște | T. Constantin Georgescu [15.May.09 13:42] |
| Dezamăgirea este un sentiment favorabil poeziei și reușiți să-l creionați foarte bine în titlu, în primele 4 versuri, în versul „firul deși prea slăbit înnoadă tăcerile”, în versul „apoi liniște…” și în următoarele. Celelalte sunt pur filozofice, fără aspect poetic, la care puteți renunța, chiar dacă poezia se micșorează. Eu aș schimba titlul în „liniște”, iar titlul actual l-aș introduce în text, ca început (așa cum l-ați și considerat). | |
| = re* liviu ioan mureșan... | Teodor Dume [15.May.09 14:21] |
| LIM, mulțumesc pentru trecere și aprecieri cuvintele tale bucură cu prietenier, teodor dume, | |
| = re* t. constantin georgescu... | Teodor Dume [15.May.09 14:30] |
mulțumesc mult pentru trecere și sugestie. am coborât titlul în vers și am pus *liniște aparentă* pentru că de fapt e un alt fel de liniște... mulțumesc pentru trecerea constructivă. vă mai aștept. ps* la care versuri vă refereați spunând că ar trebui elimimnate cele din final am vrut să accentueze acest ciclu continuu stimă și considerație, teodor dume | |
| = Echilibristica interioară a ființei | Călin Sămărghițan [15.May.09 17:07] |
| Mi-a plăcut "atunci când nu voi mai fi/ mi se schimbă culoarea și devin urmă", tăcerile înnodate și timpul care "se dezlipește de trup ca o coajă". Liniștile trecerii sugerate ca interstiții "aparente" "între mine și lucruri", liniștea-capăt, liniștea-drum. Un fel de echilibristică interioară a ființei pentru găsirea vârfului de ac al centrului de greutate. Din acest loc, în orice parte s-ar "rostogoli" ființa, liniștea rămâne aparent(!?) decor al unei noi treceri. | |
| = re* călin sămărghițan... | Teodor Dume [15.May.09 20:15] |
| domnule călin, sunt încântat de trecerea dumneavoastră fapt pentru care vă mulțumesc mult și îndeosebi pentru punctarea atent făcută pe text. stimă și considerație, teodor dume, | |
| = apetisant | T. Constantin Georgescu [16.May.09 20:23] |
| Am recitit abia acum poezia și îmi place, mai puțin trei versuri, care par didactice, filozofice, deci obositoare și pe care eu le-aș elimina. Ele sunt : „această conexiune se realizează între / limitele a două capete și face posibilă / comunicarea între mine și alte lucruri” (următoarele două versuri pot forma o strofă bună). Eu sunt de părere că în poezie este apetisant să sugerezi, decât să explici. | |
| = re' la re, t. constantin georgescu... | Teodor Dume [16.May.09 20:36] |
domnule t.c.georgescu, în primul rând mulțumesc pentru revenire și pentru sugestie. da, aveți dreptate. versurile citate le-am barat între paranteză. pe manuscris am făcut corecturile sugerate de dumneavoastră. mulțumesc mult și mă bucur pentru intervenția constructivă de fiecare dată. stimă și considerație, teodor dume, | |