| = trimiteri către: | Petru Teodor [07.May.09 11:26] |
| - Rochia de bal, de Călin Sămărghițan [cailean] la adresa http://www.poezie.ro/index.php/prose/1820741/Rochia_de_bal_(I-II); - Despre poezie cu poetul Mihai Curtean [o discuție pe messenger], de Călin Sămărghițan [cailean], la adresa http://www.poezie.ro/index.php/press/1834512/Despre_poezie_cu_poetul_Mihai_Curtean | |
| = tot fragmente, tot amestecate | Călin Sămărghițan [08.May.09 08:44] |
| Mulțumesc Teodor pentru fila de jurnal. Am avut nevoie de o minte limpede ca să intervin, așa că am așteptat dimineața. O delimitare subiect/ obiect este întotdeauna necesară, dar și o mare tentație să reduci totul doar la locul de interpătrundere a lor, acolo unde ele parcă se confundă. Granița dintre personaj și făptura reală este locul unde poți să vii din ambele părți. Nu știu dacă imaginarul e chiar o unealtă ”perversă”, dar cert că este fascinantă. De aceea am spus la un moment dat că am inventat personaje pentru mine. La fel de bine cum altele sunt inspirate de fâșii fluturânde ale unor personaje reale. Discuția aici e largă, desigur. Eu ce să spun? Cert este că există un singur Adevăr, căci altfel n-ar mai fi Adevăr cu A mare. Nu e nici filosofic, nici metafizic, bineînțeles fizic n-are cum să fie nicicum, ci e simplu. Și și mai important, e Singur. Adică Unic. De aici plecăm, pentru că trebuie să vii de sus în jos, în acest caz. În triada lansată de tine, trup-suflet-spirit nu intru, e destul de complicat pentru acest spațiu, dar esteo limpede expresie paulină și ar merita odată pusă pe tapet. Nu sunt specialist în indianistică, văd că ai putea să-mi spui ceva în latura asta. Vederea noastră ”strâmbă”, cum zici, se îndreaptă prin alții. Dar, vorba lui Preda, ”totul e să o faci cu bună credință”. Oricum, tot poezia rămâne singura care poate explica pe deplin, cred. Poezia metaforă, desigur, nu aia de-o arată Pașa cu degetul în poezia aia a lui (în ”Starea poeziei”, sau așa ceva). Încă: atunci când privești un lucru, te privești de fapt pe tine însuți în el. Îmi place că spui asta. Lumea din jur este de fapt o oglindă. Am spus pe undeva de ”Rochie” că poartă cu sine obsesia mea a oglinzii. Ai văzut, și Tarkovski e obsedat de asta, filmul lui e grozav. Și ai încheiat fain: într-adevăr noi credem că înaintăm, și ne strofocăm și ”ne cucerim” (se spune fain undeva) și noi tot credem că suntem grozavi în înaintarea noastră. Nimic mai fals! Ai spus-o limpede: de fapt ”divinitatea ne soarbe”. Lansezi discuția despre distincția dintre suflet și trup. De acord, te las pe tine să arunci primul piatra în lac, dar fă-o așa, cum aruncam copii fiind, tangent pe suprafața lui, ca să salte. E clar că n-o mai putem scoate de acolo din lac, dar putem număra de câte ori a sărit. Găsește-i un titlu mai bun, pune ”II”, și garantez că vin. Nu imediat, ci când mă strigă. Nu garantez că vin și alții. Oricum cine vine, vine, totul e să nu trântească ușa. | |
| = erată | Călin Sămărghițan [08.May.09 08:56] |
| rectific: în penultimul paragraf ”distincția dintre suflet și trup”, se va citi ”dintre suflet și spirit”. | |
| = trimiteri (2) | Petru Teodor [09.May.09 13:15] |
| * G. Pasa - instant poetry, la adresa http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1773745/instant_poetry (am crezut la un moment dat că-i vorba de Starea poeziei, de Tudor Cristea [Dorel Cristea], adresa http://agonia.ro/index.php/essay/1833943/Starea_poeziei_(I)) * e o încercare... Dar această distincție spirit-suflet va veni tot din jurnal, amestecat. Obscură, personală, fără pretenții de filozofie. Piatră pe ape, desigur... Va mulțumesc de semn, aceasta replică a fost un răspuns... care căuta, recunosc, ecou. Dar nu orice ecoul, ci cel al dialogului. Pentru cá orice pătrundere (sub formă de scriere, pictură, imagine, sunet, înscenare, rugăciune etc.) către celălalt este un dialog. cu respect, pt. Un soi de post-scriptum: cât despre alții... Anumiți oameni mă bucură când îi văd, alții sunt o surpriză... Adevărul e că nu scriu bine și o știu... Foarte puține lucruri îmi mai plac după ce le scriu, pentru că nu sună niciodată la fel... Dar încerc! Obositor... | |
| = Rectificare | Călin Sămărghițan [09.May.09 22:05] |
| Îmi cer scuze, e vorba de "Poezia, încotro?" (http://www.poezie.ro/index.php/personals/1834920/_poezia,_%C3%AEncotro?) a domnului George Pașa, ar trebui să fiu mai atent când fac referințe. Tot e bine dacă începem să ne cităm între noi. Am în cap numai "Starea poeziei" a d-lui Cristea, că-s cu ochii-n patru după partea a IV-a. | |
| = . | Petru Teodor [12.May.09 10:32] |
| totuși starea poeziei este doar o părere critică asupra poeziei - cu pretenția de a acoperi atâta poezie - nu cred că cineva va reuși vreodată să acopere toată poezia de azi; și-apoi nu cred că ar fi necesară această acoperire; ce-mi doresc este acea trezire, acel stimul electric din partea II (Nicolae Neagu); poate dezvelirea valorilor mai puțin cunoscute va fi un merit viitor al "Stării poeziei"; subcritica din comentarii atrage atenția asupra acestui lucru (asupra neputinței de cuprindere), nu? cu respect, pt. | |