| = (a)vântul ”agoniei” i-a prins bine | Călin Sămărghițan [04.May.09 11:45] |
| Poezia lui Dănuț Grădinaru a suferit mutații genetice colosale, înspre bine, în ultima vreme. Este poate autorul cu cea mai vizibilă și rapidă evoluție de pe site în ultima vreme. Ar merita un premiu, dar cum poezia nu iartă, premiul nostru a fost o severitate și mai ascuțită. Văd că și-a pus în valoare resursele și a folosit din plin atenția acordată de editori. | |
| = inecuație | Danut Gradinaru [04.May.09 12:53] |
| Zace inspirația în mine ca într-un zăcământ de petrol, dar se vede că nu este de ajuns, mai lipsește ceva, poate o rafinărie să filtreze toată această bogăție în ceva natural și poetic, ceva ce există dar este ascuns undeva într-o inecuație! Trebuie să-i descopăr necunoscutele s-o dezvolt! Vă mulțumesc! | |
| = parere | Mihai Robea [04.May.09 13:33] |
| ultimul vers al primei strofe discutabil, la limita, s-ar putea renunta fie s-ar putea face referire la firele intinse ale unditei; sunt aici imagini bine conturate, pe alocuri ar trebui insistat asupra formei pentru a decanta/ a fluidiza ex: "pestele se zbate mereu pana in ultimul moment" s-ar putea renunta la "mereu"/ in loc de "ultimul moment" poate "ultima clipa" (fiindca schimba registrele), "ultimul moment" imi pare ceva mai greoi; strofa a sasea..nu suntem singuri se vad corabii cresc odata cu timpul strabatand(strabat) oceanul intins ( fie "o viata pe oceanul intins", etc.) ultima strofa alergam atingandu-ne palmele ca doi pescarusi rataciti peste ape comune... sunt simple sugestii si mai stiu ca este usor sa vorbesti de pe margine | |
| = după schimbare | Danut Gradinaru [04.May.09 15:03] |
| Am mai lucrat la ea și v-am urmat părerea, am încercat să schimb ca să-i măresc puterea. Vă mulțumesc! | |