| + tu ascundeai trup în umbra unei frunze de măcriș | Maria Prochipiuc [19.May.06 07:20] |
| Un poem ermetic, o abstractizare a simțirii, o încriptare deliberată a limbajului, prin care tu cititor neobișnuit cu acest stil încerci să te folosești de analiză și imaginație, pentru a te provoca pe tine la a găsi sensurile. E un poem al elevației gândirii și exprimării: căutândă gura caldă a privirilor / dâră subțire în care se clătinau amețite simțuri. Forțe nebănuite te fac să creezi imagini uneori neînțelese, e oare o înstrăinare de tine? și totuși e percepută fizic: în van mă strigi /clopotul arde ca focul. Încerci să spui ceva, dar imediat apare o măsură de protejare a intimității, chiar dacă unele probleme existențiale te frământă, nu lași să transpară aproape nimic spre exterior: eu încropeam timpul din laptele puțin și fad al unei lumi prost alcătuite | |
| + de ce disting cuvinte? ia-mă, doamne! | Vasile Munteanu [19.May.06 11:23] |
| "mai departe n-am vrut să te știu/ prinsă în rădăcini de cuvintele poeților venerați"; dea vreun cititor de poezie summa întregului din care în"rădăcinează" această parte! am putea vorbi de "progresie" (rădăcină - trunchi - ramuri - umbră); am putea vorbi de "regresie" [sore-lună(sursă de iluminat)- filtru (frunze-suflet) - rădăcini (inimă-creier, afect-intelect, credință-rațiune)]; am putea, dar eu nu mă simt în stare; dea vreun cititor de poezie (mai ales "critic") summa acestui "sistem") și piatră fie-i cuvântul! | |
| = summa noemica | noemi kronstadt [19.May.06 20:21] |
| imi pare un poem bland, cald, chiar cucernic, in care simturile si ratiunea nu s-au smintit cu totul de cap, sa-si doreasca altceva decat le-a fost dat sa fie...iar daca iubita e inradacinata in poetii venerati, nu pot decat decat sa-i urez autorului sa -i fie radacina | |
| = clopotul arde ca focul | Nicoleta Iuhoș [19.May.06 20:02] |
| Mi-a plăcut foarte mult poezia și nu am vrut să trec fără a lăsa un semn, întoarcerea să-mi fie mai ușoară... Nu sunt într-o dispoziție prea potrivită comentariilor, de vină nu am ce băga pentru că fiecare imagine e bine definită, bine plasată, deci... Cu fiecare citire îmi place mai mult, găsesc noi sensuri. Îndepărtez cu palmele pleoapa de pe ochi de păun ca să recitesc iar și iar :) | |
| = si unii si altii | qasman [20.May.06 05:45] |
| macrisul o vorba aruncata in vint poate fi poetic vorbind o intreaga... poezie. si aici mai sus se vorbeste de poezie... ochiul de paun e intotdeauna calm. ei hai , si ce?! sa fugim in necunoscutul leviatan! si daca nu e bine poete, ce bine e acasa cu mama si tata si cu ceilalti... unii pot fi si prieteni. | |
| = pe marginea textului | ADRIANA GIURCA [21.May.06 23:58] |
| pana la radacini invatasem sa te gandesc " tot ceea ce nu intelegeti voi e ruda cu mine" ingenuncheai in imaginatia mea si imi auzeam batranii plangand prin tine numai pentru ca speram sa-mi intineresti mainile m-am lovit de acesta realitate in care aruncasem un ban ca intr-o fantana m-am trezit umbland umed si cu talpile goale prin pielea cu ochi de paun | |
| = Semne după trecere :) | Florin Andor [24.May.06 12:33] |
| Maria, ... trebuie să recunosc faptul că m-au surprins (plăcut) nuanțele în care ai văzut printre cuvinte ... într-un fel chiar m-am simțit vulnerabil printre punctările tale (știi cât mă feresc de asta) ... mulțumesc frumos pentru comentariul elaborat să ducă textul mai aproape de fiorul unui lumi ... la bună veghere :) Vasile, ... de aceeași parte am putea vorbi cum și de alta; nuanțele contează pe noi până la despicarea limbii(fără nici o supărare) ... încântat de trecerea și aplecarea ta printre cuvinte ... la bună veghere :) Noemi, ... mulțumesc frumos de personale amprente și gânduri aproape la aplecarea asupra textului ... la bună citire / veghere :) Nicoleta, ... de semn mulțumesc și trecere, către sensuri ... la bună veghere :) qasman, ... mulțumesc frumos de semn și cuvinte închipuite ... la bună veghere :) Adriana, ... mulțumesc frumos de trecere și imagini lăsate ... la bună veghere :) | |