| = plinul și golul | Plopeanu Petrache [28.Apr.09 21:45] |
| Un poem cu trimiteri curate spre creația cuvântului din soare, piatră, abur, și sărut. Plăcută foarte ultima parte în care chiar și golul are un rol în umplere! Cu stimă PP | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [29.Apr.09 00:35] |
| Adriana, limpede, clara, ca o pohema despre cuvant... cu prietenie, | |
| = "cuvântul lui"... | Maria-Gabriela Dobrescu [29.Apr.09 00:45] |
| Am asistat și la lecția aceasta despre poet. "el are un singur judecător și numai o sită prin care strecoară carnea de voce vocea de gând gândul de taină" Adriana, sita ta a cernut poezie peste noaptea asta. Cu prietenie, Maria | |
| = vă mulțumesc | Adriana Lisandru [30.Apr.09 00:48] |
| pentru generoasele semne de lectură; cu atât mai mult, cu cât mie timpul nu prea îmi mai îngăduie să răspund cu aceeași monedă... | |
| + Buchisind lecțiile Lisandrei | Călin Sămărghițan [01.May.09 00:38] |
| Tocmai căutam în mod expres "Lecția despre poet", exact când am găsit o anume trimitere. E absolut magnifică. N-am avut timp alaltăieri să stau asupra ei. Adriana Lisandru spune limpede și clar despre poezie: nu e oțel, nici pasăre, nici piatră, ci este "nodul pe care soarele-l face cu piatra și pasărea". Este o taină ce doar se întrezărește, și nu se vede niciodată pe deplin. Asta numesc eu text poetic prin excelență: text revelat - spun cuvinte mari și iarăși vor râde de mine. Autoarea se scurge din metaforă în metaforă, deci, da, ea trăiește, și trăiește pentru că trece poetul prin livada ei. Nodul, aburul, sărutarea și mai ales "clopotarii tăcerii", un oximoron fantastic, relevă simbolic viziunea. Problema judecătorului poetului? În fața cui dă el seama? Sunt întrebări de margine și de limită. Iar sita sunt porțile tot mai înguste dinspre carne spre taină, trecând succesiv prin voce și gând. Și cum rămâne pleava împărăției acesteia. Adriana Lisandru, asemeni unui cronicar al slovelor vechi, pune în literă de pixeli (cum făceau cei dinainte în plumb), un lucru ce nu poate fi scris nici pe hârtie și nici pe zid. Strofa a doua rămâne antologică, una dintre cele mai consistente și înalte lecții despre poet scrise vreodată. Întârziată stea. | |
| = între "nul" și "antologic" | Adriana Lisandru [01.May.09 13:16] |
| Călin, pe alte meleaguri virtuale, textul de față a fost catalogat drept "nul"...dar am înțeles și acel punct de vedere. Ei, probabil că adevărul e undeva pe la mijoc, între "nul" și "antologic"...ultimul calificativ reușind, spre deosebire de primul, să mă sperie! :)) mulțumesc pentru intervenție și mă bucur să aflu că am reușit să transmit ceva, aici. | |
| = Adriana | GHERMAN ADRIAN [01.May.09 14:43] |
| Ultima data vorbeam de maturizare. In aceasta poezie doar motivul denota maturitate. "carnea de voce" "nici măcar muchia nesățioasă a pietrei în piatră cioplind" "el este nodul pe care soarele-l face cu piatra și pasărea " = noviciat In schimb "clopotarii tacerii" are o rezonanta ce strabate triumfal: spatiul si timpul. Si moartea ii asculta ecoul! | |
| = cum ziceți dvs, Maestre... | Adriana Lisandru [01.May.09 16:01] |
| eu, novicele, nu pot decât să-mi leg de stâlp nevolnicele puteri! și s-aștept să pice peste ele roua și mierea înțelepciunii și harului. :) | |
| = eh, domule Gherman - tot oooooff!-topic | Adriana Lisandru [01.May.09 18:05] |
| lepăda-u-aș și n-am cui statuia Oscarului care n-are nicio treabă cu tema de pe tarabă!... zău așa! | |