| = tudor c:salut entuziast | Nache Mamier Angela [27.Apr.09 18:27] |
| o analiza critica asupra poeziei "de azi pe mâine"(ce ironie acerba!!!) era mai mult ca necesara... doar un poet adevarat ca Tudor Cristea (rafinat estet) putea sa îsi permita aceste semnale de alarma vehemente, în fata acestei "penurii" de creatori adevarati care sunt vocile autentice,cum sa separam grâul de neghina,ce se ascunde în spatele ambalajelor de lux ale cartilor contemporane cine sunt acesti numerosi pseudo-autori care tin la scris ca la un blazon indispensabil echilibrului lor fragil(multi dintre ei produse fabricate de o echipa dotata de marketing) bravo pentru apetenta si competenta absolut necesare unei asemenea laudabile initiative salut cu entuziasm aceasta energie pozitiva ,transmisa de aceste rânduri de o rara finete si exigenta intelectuala | |
| = titlul este promițător | Cozmescu Valentin [27.Apr.09 18:41] |
| dar m-ai abandonat nu în "starea poeziei", ci doar în "piața poeziei". dai impresia că te preocupă mai mult valoarea de piață a vreunui poet, și te îndepărtezi cam indiferent de poezie. nu mecanismele rețetei de succes a poetului ar fi fost interesante. astea sunt prea vizibile și la îndemână. ci o cugetare privind condițiile de posibilitate ale poeziei de azi (dacă îmi este permis barbarismul ăsta). este prea facil să aflăm de ce Livia Roșca, de exemplu, și împreună cu ea mulți alții, devine o poetesă publicată și, eventual, aplaudată. mai provocator ar fi acel exercițiu de luciditate care să ne arate dacă timpul nostru dictează poeziei, în vreun fel sau altul, cum să se îmbrățișeze cuvintele. evident, dincolo de prea obosita maximă care descrie în esență chipul ne-poeziei: "e ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune". am observat și eu, precum mulți alții, că poezie pare să-și fi pierdut bunul simț și chiar demnitatea elitistă. acum orice cuvântare, fie ea mai mult sau mai puțin lirică, pare să râvnească la condiția poeziei. iar acest fapt poate fi probat ușor pe acest site al agoniei românești. înțeleg bine nevoia de lirism, care prin funcția lui terapeutică mai domolește chinul nefercirii, dar nu pot pricepe ambiția profund deșartă de a-ți urlă în piață strâmbăciunea lirismului. ambiția de a terfeli fără bun simț buna dispoziție a poeziei. ce face posibilă o astfel de disoluție a valorii poetice? iar noi observăm asta nu pentru că am fi neapărat conectați la înălțimea poeziei, ci pentru că pur și simplu avem bun simț și bună dispoziție. PS: ca fapt divers, eu am o tipografie și editez și tipăresc carți de vreo 15 ani. nu-ți pot descrie câtă încântare orgasmică poate avea românul nostru când își vede numele tipărit pe coperta unei cărți. este o scenă cutremurătoare și puțin dezgustătoare. aproape că mi-e jenă de umanitatea care zace în noi. | |
| = "în fața televizoarelor, se scrie mult și se citește puțin sau deloc" | GHERMAN ADRIAN [30.Apr.09 23:27] |
| Regele criticii literare Romanesti inca din 1971 facea afirmatii care il trimitea pe "aratura". Daca regele e drogat! normal ca poezia ajunge vai de ea. X si y nu-s critici cum nu-s eu preoteasa. M-am incalzit! "În țara noastră, unde locuitorii au cam uitat drumul bibliotecii, stând proțăpiți tot timpul liber (și chiar cel ocupat!) în fața televizoarelor, se scrie mult și se citește puțin sau deloc." Aici nu sunt de acord. Cititori nu-s vinovati. Vinovat e cel ce promoveaza. De fapt nici ei... din nimicnicia lor nu ai ce astepta. | |