| = George cel Asztalos | Liviu-Ioan Muresan [26.Apr.09 12:03] |
| În stil propriu ne încîntă cu un nou text. Așa este, într-o lume a micilor bîrfe și josnicii, un prieten necuvîntător, viu, cu înțelepciunea Creatorului și darurile Sale, poare să ne atragă refulările și nemulțumirile. Tovărășia aceasta e adevărată, putînd să te destăinui fără a-ți face mustrări de conștiință, suficient însă pentru a te elibera. Textul e bine construit, curge de la sine și dă satisfacție cititorului. Cu prietenie, LIM. | |
| = tei poezie | Plopeanu Petrache [26.Apr.09 12:42] |
| GA, teiul acesta al tău este un sfătos și un hâtru, așa cum de fapt este întreaga natură, doar că noi oamenii suntem meschini și puși pe fapte rele. Poemul tău este la fel de sfătos și ne aduce aminte că viața este a tuturor celor ce înverzesc, cresc, respiră, nu numai a celor care se gândesc cum să doboare tot ce se poate doborî, din teama că s-ar putea să cadă pe blocul care poate să semnifice orice chiar și poezia. Oamenii trebuie să fie învățați să vorbească cu poezia și apoi vor ști să vorbească și cu teii și arțarii și brazii și iarba... Un poem exemplar! Cu prietenie PP | |
| = Re: | George Asztalos [26.Apr.09 19:37] |
| Liviu și Petrache: mă bucur pentru că mireasma lui gică a ajuns pînă la voi. există și o poză cu mine și gică mari prieteni, postată la mine pe blog. mersi fain și să ne trăiască respectiv să ne trăim de să nu ne vedem ! amocalo-pomicultor vînjos, george cel asztalos | |