Comentariile membrilor:

=  acolo unde se sfârșesc trenurile...	Dana Banu [14.Apr.09 09:16]
ultimul vers parcă e scris la capătul și sfârșitul lumii, e "apocaliptic" de-a dreptul cred că voi rămâne azi cu el în minte toată ziua(așa mi se întâmplă mie când mă uimește plăcut vreun text) da, ultimul vers îmi pare în sine un tablou uriaș se prelungește cumva până dincolo de cuvinte un text în bunul tău stil, se oferă cititorului cu lumină, culoare, sens și forță salut, Vasile Munteanu, dana
=  Merge	Călin Sămărghițan [14.Apr.09 10:16]
În primul rând atitudinea trebuie luată pentru cuvântul ”poemă”. Total inestetic, mai curând o greșeală de tipar, este folosit, însă, tot mai mult, aici cel puțin, tinzând spre o generalizată impunere artificială. Nu exprimă nimic, e un fel de surogat de parcă ne-ar fi frică să spunem curat ”poezie”. Chiar și ”poem” este forțat, dar în ultimul timp și-a schimbat tot mai mult semnificația originală. Dacă dă acum și ”poemă” peste noi, va trebui să ridicăm parazăpezii. ”pomii cu fructe verzi” ca un fel de ”cișmea” este de efect. ”fatala dresură a gurilor” o acceptăm ca să aibă și poetul ceva de spus. Poezie generoasă, păcat de primul cuvânt urât din titlu.
=  deși sunt un poet cu geantă...	Anghel Pop [14.Apr.09 10:29]
"toți pomii cu fructe verzi vor fi un fel de cișmea" UN FEL mi se pare în plus, dacă ar fi înlocuit cu un adjectiv de efect metafora fructe verzi-cișmea ar fi mai puternică apreciez acest poem pentru construcție și puritatea apercepțiilor consider însă că rezonanța eseniniană e prea la vedere, și că ar trebui să faci cumva să scapi de ea, am mai zis asta, e o provocare pt. tine, una care îți va pune probleme și îți va da satisfacții mari versul cu laptopul și biblia în rucsac reușește asta finalul e de un apocaliptism mut, ca un film alb-negru, nuanța asta milenaristă mi-a plăcut: sfârșitul civilizației, așa cum o știm, mi-aduce aminte de o poezie de Teasdale inserată de Bradbury într-o povestire cu o casa gânditoare ce continuă să lucreze și după ce oamenii au dispărut
=  .	Vasile Munteanu [14.Apr.09 11:14]
în primul rând, mă simt onorat de întreita prezență; lucru pentru care vă mulțumesc. Dana: sensibilă, ca întotdeauna. Călin: evident, ai dreptate și îți împărtășesc pe deplin opinia vizavi de "poem"; este și motivul pentru care mi-am permis substantivizarea imputată de către tine - s-a vrut un fel de alint estetic pentru "cântec"; acum, ce să zic, "urât" văd, urât scriu; cât despre "a avea ceva poetul de spus", credeam că, semantic, "fatala dresură a gurilor" nu este deloc o construcție criptică; dacă vrei, pot reformula (aici, în comentariu): uniforma rostirii, instituție discursivă ș.a. . Anghel: să zicem că "omul cu fața urâtă" ar fi "omul negru" (deși, crede-mă, nu este, măcar pt simplul motiv că textul de mai sus reprezintă (și) un autoportret; în rest, nu văd care este "rezonanța eseniniană", pe deasupra și "prea la vedere"; cât despre geantă, ai dreptate, uneori și mie mi se pare indispensabilă, era numai, așa, o anticipare (sau altceva) a inutilității poverii ei; cât despre analogie, ai dreptzate, la o astfel de casă, ușile s-ar deschide/închide singure, fidele rostului pt care au fost concepute. încă o dată, mulțumesc tuturor pt lectură și semnul despre.
=  și, Anghel	Vasile Munteanu [14.Apr.09 11:34]
mulțumesc pentru sugestia modioficării, operat "un fel de".
=  "cu laptopul cu biblia în rucsac desigur și alte bagaje"	GHERMAN ADRIAN [14.Apr.09 17:22]
aceasta incursiune nu mi-a placut
=  .	Vasile Munteanu [14.Apr.09 17:37]
domnule Gherman: această incursiune nu v-a plăcut...; și?
=  se subantelege :)	GHERMAN ADRIAN [15.Apr.09 10:28]
restul.
=  autoportret (?)	Petru Teodor [17.Apr.09 02:41]
bun, atunci să-l creionăm, nu? In cărbune: - laptopul-biblia (rucsac); alte bagaje; - "ne" - foarte interesant, aceeași dedublare din alte poezii; se simte și mai sus, dar doar ca nuanță; aici este o dedublare între esență-apropiat și altele-îndepărtat; detaliez mai jos acest joc, pe măsura ce capăt cuvinte; - călătoare ambele jumătăți, deci sunt părți ale perisabilului; leșul numelui (de ce? numele este esența făpturii; leșul numelui arată că acel apropiat nu este esență, ci ceva perimabil: - bun deci construcția poeziei se face pe o oglindă - dualitatea eu din laptopul-biblia (cu toate bagajele sale), care apare în toată splendoarea superficialității sale (leș al numelui), iar în revers o altă dualitate omul-urât-ciungul-fals și cățeii(nu câinii!)-porumbeii-pomii cu fructe verzi; - coborăm in strofa 2: superficialul se hrănește cu substanța dătătoare de viață a pomilor cu fructe verzi (aici verde în sensul de proaspăt, contrast cu leșul numelui, sau de crud-inocent, contrast cu urâtul-ciungul); - creionând chipul observăm o neîncredere în cele ce vin dinafară, din alte suflete; oare nu există suflete bune pe lumea asta? chiar nimeni? nu cred (asta drept critică); - mai vine, mai pleacă - nestatornicia urâtului, ce nu poate prinde formă; mai uită de rotirea culturilor - adică de sensul fundamental al naturii; cumva uita de esența sa, de asta devine urât; - observăm în imaginea din oglindă eul-superficial, exteriorul-profund; se marșează pe contraste (ar putea fi ăsta un defect? - nu cred!); omul-urât-ciungul, deși părți ale răului, sunt esențe ale lumii exterioare; fatala dresură a gurilor - eu o văd ca pe o minciună (uniformizarea rostirii etc. nu sunt acestea minciuni, privări de libertate); oricum, concluzionând, strofa 3 este o imagine a răului; - departe de aceasta (provinciale văzduhuri - aici expresia asta încontrast cu strofa 3 mă trimite cu ândul la multivalentele răului și la lipsa de apărare-aproape demodată a văzduhurilor); contrastul se resimte puternic strofa4-strofa 3 sunt imagini răsturnate, dar ale unor esențe; - setea/foamea lucrurilor esențiale (strofa 2 - noi, superficialul, suntem însetați de cele profunde, curate; strofa 4/5 - esența, pâinea este însetată/flămândă de noi) - ne străpunge venele; acestea coborâte în noi, capătă atribute umane, contururi pline de carne (porumbei/căței, sete/foame); - finalul - nu este apocaliptic, din perspectiva de mai sus - uite au veștejit superficialul din noi, ne-au supt esența, ne-au gustat carnea și li s-a parut bună și au mâncat și băut totul până la urmă; de aici versul "ușile gărilor tac închise iar trenurile s-au sfârșit"; altfel de ce ar fi uși-gări-trenuri?; - construcția simplă în aparență este asimetrică, centrul de switch al poeziei fiind între strofa 2-3; există și subcentre ale reflecției (strofa 1-2 și strofa 3-4); personal cred că strofa 3 trebuia condensată in două versuri (cea de-a doua critică). Cam atât. Ce ziceți, cum a ieșit acest portret în cărbune? să mai insist pe aspectele subconștiente ale poeziei (nu poemă) sau este îndeajuns? cu respect, pt.
=  err.	Petru Teodor [17.Apr.09 02:44]
scuze de greșelile de tastare - sunt la tot pasul, dar se înțelege ce-am vrut să spun. E târziu - drept scuză. același, pt.
=  vasile m-geanta	Nache Mamier Angela [17.Apr.09 19:22]
am citit poemul dvs"poema poetilor fara geanta" poetul stabileste relatii poetice între lucruri si fiinte sub forma unor imagini care provoaca senzatii stranii si deosebit de frumoase,inedite: toti pomii cu fructe vor fi un fel de cismea... omul cu fata urâta mai vine mai pleaca mai uita de rotirea culturilor... acolo în provinciale vazduhuri ne asteapta cateii ... pâinea alba a palmelor ne-o vor ciuguli porumbeii... usile garilor tac închise ,iar trenurile s-au sfarsit... Lumea este când un miraj irezistibil,când un desert imens o tenta ludica da un plus aluziv,aproape euforic?! am apreciat( desi am încurcat foile...) poetii sunt distrati... --------------------------------------------------------------------------------
=  * Un soi de concluzie la portretul în cărbune:	Petru Teodor [22.Apr.09 15:00]
- poezia este un portret al perisabilului călător printre esențe; - eul, ca și parte a perisabilului (leșul numelui), este privit dual – o parte superficială (laptopul și alte bagaje) și o parte profundă (biblia); - acest perisabil se hrănește cu substanța dătătoare de viață a esenței; la rândul ei esența se hrănește din substanța celor ce trăiesc; - esența este privită și ea dual – o parte întunecată, pregnantă (omul-urât-ciungul-fals) cu câteva atribute creionate (nestatornicia urâtului, ce nu poate prinde formă; mai uită de rotirea culturilor - adică de sensul fundamental al naturii; cumva uită de esența sa, de asta devine urât; ciungul ce se închină - simbol al minciunii; se observă apropierea de perisabil a acestei esențe, o vecinătate imediată) și o parte luminoasă, retrasă (acolo în provinciale văzduhuri; cățeii – simbol al inocenței; porumbeii – simbol al purității, al duhului sfânt; pâinea – simbol al trupului divin; pomii cu fructe verzi – simbol al vieții, al prospețimii ei și al eternității, al păsării phoenix); - se observă o (inter)dependență între perisabil și esență – o sete-foame a celor profunde către cele trecătoare („ne așteaptă cățeii / pâinea albă a palmelor ne-o vor ciuguli porumbeii / / setea lor ne străpunge venele”), dar și invers, a celor trecătoare către esențe („nimeni nu ne va întinde sufletul de pomană: bea! / toți pomii cu fructe verzi vor fi binefăcătoare cișmea”); - au gustat carnea (pâinea-trup) și li s-a părut bună, au băut vinurile (sângele) și s-au veselit; au veștejit superficialul din noi, ne-au supt oasele, venele (au extras esența), până când noi ne-am regăsit în ei, alături de ei (de esență); atunci ușile gărilor au tăcut și trenurile s-au sfârșit (tăcerea din preajma unei taine; uși-gări-trenuri – simbol al trecerii); __________________________ - poezia se dorește un soi de portret al vieții, de unde următoarea critică – titlul?; - personal cred că strofa 3 trebuia condensată în două versuri (cea de-a doua critică); - se marșează pe contraste - ar putea fi ăsta un defect? - nu cred!
=  .	Vasile Munteanu [26.Apr.09 21:11]
Doamnă Nache: mulțumesc pentru lectură și semnul (repetat :) ) despre aceasta; și, da, aș împinge sugestia dv până la consecința ei ultimă: mirajul însuși este un deșert... Domnule Teodor: mă simt copleșit, disponibilitatea dv cantitativă și calitativă depășește puterea mea de reacție; mulțumesc.
=  anti-critica (sau retușul)...	Petru Teodor [30.Apr.09 01:20]
... să înțeleg din cele de mai sus că am fost pe subiect sau pe lângă (adică bate câmpii această critică sau cam asta ați urmărit)? Iar din cele trei subconcluzii (cele de sub orizont), din praful lor de cărbune rămase ceva, ori ba? același, pt.