| = fluxul poemului | T. Constantin Georgescu [09.Apr.09 00:49] |
| O trecere „neidentificabilă” printr-o piață, din care se poate fura orice marfă, inclusiv elegii. Poetul va dedica una dintre acestea unei „nopți dintre cele pudrate cu insomnii”. Ineditul este la el acasă : „clătinarea orbilor plini de aroma femeii”, „supremație a palmei supuse mângâierii”, „nu reușesc să curbeze irezistibilul”, „mlaștina celor mai elementare urme de os”, „aerul încărcat de măduvă”. Mi-au plăcut, în mod deosebit, strofa 1 (eu aș fi împărțit-o în 3 versuri), versurile 1 și 5 din strofa 2, strofa 3, versurile 2, 3, 4 din strofa 4 și versul 3 din ultima strofă (fără „ambuteiajelor”, fiind subînțeles, în mod discret, cu ce rămâne). Părerea mea este că ultimele 3 versuri ar trebui șlefuite. Coastele, care apar în trei locuri (incluzând și titlul), le-am simțit străine în fluxul poemului. Pericolul cel mare, care ne pândește pe toți, este că ne obișnuim cu versurile și nu mai sesizăm porțiunile suspecte, fragile, nemotivate. Nu știu precis dacă este cazul aici. A fost prima impresie, care este bună, dorind să mai citesc poezii la asemenea nivel. | |
| = Fecioarele vând ceea ce a mai rămas din ele | Bot Eugen [09.Apr.09 11:06] |
| Fără pretenția unei analize exhaustive, remarc discursul bine închegat, imagini și expresii originale(unele din ele amintite de T.Constantin Georgescu), care oglindesc realitățile lumii ce ne înconjoară. Rețin în mod special primele două strofe și a patra. Ideea cu "elegiile furate" vine cumva să contrazică spusele lui Nichita cum că poezia este singura comoară nejefuită a omului, care încă n-a fost jefuită. Îmi aduc aminte totodată și de refrenul unei piese muzicale mai vechi, aparținînd celor de la Spitalul de Urgență: "Foaie verde și-o lalea, fie pâinea cât de rea, chiar aici, în țara ta, tot ți-o fură cineva". | |
| = plop question!!! | Nache Mamier Angela [11.Apr.09 13:25] |
| poem interogativ ,dens: cum sa scriem pentru a discerne ce ramâne din noi,din Ei,cum sa facem ca limba poemului sa nu se transforme în praf si pulbere... poetul,aceeasi fantoma roasa de îndoieli,de setea de absolut,de foamea unor certitudini... pe acest fundal ,aceste întrebari si acest poem devin legitime si interesante | |
| = Petrache, | radun gabor [11.Apr.09 13:33] |
| cu toate acestea la un loc, se formeaza ,,esenta'', structura certitudinii umane, care ne preocupa mai tot timpul. Versuri placute, place mesajul pe care il transmiti... felicitari! Cu simpatie, Radun. | |