| = *** | Marina Nicolaev [03.Apr.09 20:16] |
| O metamorfoză prielnică pietrelor din inima femeii dintr-o "erupție" estetică a ceea ce marmura conferă acesteia, trecere organică majestuoasă a semnelor gestante din acest incest ireal desemnat astfel "cuvintelor ei li se puteau ghici omoplații/coapsele tălpile/păreau să plece". Un fragment dintre cele mai originale construit într-un ritm unic marca "Silvia Caloianu": "îmbrățișând pe cineva de mult prea departe iar asta numai/și numai dacă femeia nu se devora cumva pe sine însăși/întrebându-se". Poem antologic. | |
| = părere | Liviu Nanu [04.Apr.09 07:55] |
| Un poem bun. Bine că ai corectat versul 15. Ai imaginație și suflet de poetă. | |
| = Mă gândeam la semnificația pietrei în vechea civilizație europeană | marius nițov [04.Apr.09 10:43] |
| Mă gândeam la semnificația pietrei în vechea civilizație europeană, era o nemurire încrustată în piatră, o forță vitală, în poemul tău apare o frumoasă comparație "alături cu poame de lumină pe buze fiica pietrei". | |
| = Mă gândeam la semnificația pietrei în vechea civilizație europeană | marius nițov [04.Apr.09 10:45] |
| Mă gândeam la semnificația pietrei în vechea civilizație europeană, era o nemurire încrustată în piatră, o forță vitală, în poemul tău apare o frumoasă comparație "alături cu poame de lumină pe buze fiica pietrei". | |
| = septentrion... | Petruț Pârvescu [06.Apr.09 14:01] |
| Silvia, te citesc cu placere. un poem bun, de constructie, runic. felicitari! retin, in mod deosebit: alături cu poame de lumină pe buze fiica pietrei / n.b. un vers antologic cu prietenie, | |
| + * Silvia * | Luminita Suse [11.Apr.09 01:42] |
| tulburătoare această poezie intimă condiției feminine, matură expresia lirică, frumos dozat discursul, versurile sunt estetic așternute pe portativ, și nu în ultimul rând melodicitate și frustul rostirii... și iată, despre cuvinte epuizate liric precum primăvara se mai pot scrie versuri remarcabile ca și cum din clipă în clipă ar fi putut izbucni vreo primăvara să îi surprindă nudul răsfățându-se în paturi calcaroase evident, ai păstrat caimacul metaforic pentru finalul poemului: alături cu poame de lumină pe buze fiica pietrei | |
| = tuturor | silvia caloianu [11.Apr.09 22:08] |
| va multumesc va citesc si eu chiar si asa impietrita | |
| = cascada de piatra | Aurelia Cojocaru [15.Apr.09 12:12] |
| Poem circular. Văzut ouroborosul. Dar mai cu seamă fluiditatea primului vers, în cascadă, parcă. Rețin terțetul final! Mes amities, | |
| = ? | silvia caloianu [01.Jul.09 08:25] |
| Mai bine mai tarziu, decat niciodata :), multumesc de trecere, Aurelia. Acum... nu stiu daca imi mai vezi intrebarea: ce e "ouroborosul"? | |