| = Gorun | Andrei Lucian [14.Sep.08 23:30] |
| as fi vrut sa dezvolti mai mult tema.dar cum e "text fara pretentii" ma gandesc sa nu fiu eu pretentiosul.mi-a placut ca idee | |
| = semn de lectură - cu mulțumiri | Adriana Lisandru [15.Sep.08 02:29] |
| "Arta (în general), în Ortodoxie, este Transcendentă. În Catolicism ea devine hipnotică." Afirmațiile dumneavoastră m-au trimis întins la un raft al bibliotecii, acolo unde știam că pusesem "Domnia cantității și însemnele vremurilor" de R. Guenon. Ideii pe care o enuntați aici Guenon îi rezervă un capitol întreg, și anume "Dublul sens al anonimatului", din care îmi permit să citez: Mergând pe firul expunerii dumneavoastră, "harul" de care vorbiți s-ar identifica, astfel, drept un atribut al Sinelui, pe când "talentul" ar corespunde substanței netransformate (unde transformare vrea să însemne transcenderea formei și nu neapărat evoluție) ce nu reușește să irumpă din planul individualității, al „eului”, chiar dacă tinde spre asta - fiind împiedicată fie de factori conjuncturali (educație, mediu limitativ de manifestare), fie de structura proprie fiecăruia (și anume imposibilitatea unei necesare deschideri către sacralitate). Spuneți: "dacă privim o frescă, sculptură, etc. (reprezentare de "artă plastică", în general) dintr-o catedrală catolică occidentală, gândul ne va duce imediat la un Rafael, Leonardo Da Vinci, Michel Angelo și câți or mai fi, începând din Renaștere și continuând până în zilele noastre. Accentul aici s-a schimbat! El cade pe "artist" , adică pe omul de "geniu". Care ocultează Sacralitatea luându-i locul. Și ne hipnotizează!" Nimic mai adevărat, dacă stăm și ne gândim că mișcarea renascentistă a fost cea care a dezrădăcinat sacrul din locul său central, punând pe soclu omul, înlocuind ceea ce mai rămăsese din Tradiție cu Umanismul și declanșând, astfel, abrogarea mitului anonim în favoarea operei individuale, subiective, ce caută să se impuna prin orice mijloc (fiind constrânsă de însuși riscul efemerității sale) - chiar dacă asta poate însemna învecinarea cu non-sensul. (Cu mentiunea că transcendența artei nu este caracteristică doar ortodoxiei creștine, ci oricărei civilizații/ culturi care și-a păstrat, încă, rădăcinile arhetipale). Vă mulțumesc pentru imboldul de a-mi împrospăta anumite lecturi. Și - să nu uit - voiam să vă felicit pentru termenul de "tehnoștiință". Tema este foarte interesantă, poate că ar merita dezvoltată și dezbătută. | |
| = scuze...am omis tocmai citatul! | Adriana Lisandru [15.Sep.08 02:36] |
| care este: „...ființa care a atins o stare supra-individuală este, chiar prin aceasta, desfăcută de toate condițiile limitative ale individualității, este adică dincolo de determinațiile de nume și formă(nama-rupa) care constituie esența și substanța acestei individualități; ea este deci cu adevărat "anonimă", pentru că în ea "eul" s-a șters și a dispărut complet în fața "Sinelui" | |