| = Casă bântuită sau căsnicie ruinată? | Emil Iliescu [26.Mar.09 19:00] |
| O proză ce respectă tiparul povestirilor născute din superstiții străvechi, ascunse în tradiția satului, dar pe care oamenii, indiferent de timp și spațiu, le moștenesc în receptaculul psihologiei lor. Avem de-a face cu simbolul casei blestemate și dorința unui spirit, în acest caz, de copil, de a reveni cu gelozie într-un loc de care îl legau amintiri trecute. Dar eu aș interpreta acest text și altfel... Ar putea fi vorba de conviețuirea cuplului. Casa este căsnicia lor, care din cauza geloziei, simbolizată aici printr-un copil, ivit pe neașteptate în viața lor, se deteriorează pe zi ce trece. Părăsind lumea petrecerilor mondene, ei caută un pol de stabilitate într-o oază de singurătate și liniște. Dar pereții căzuți, lucrurile tăiate, mâncarea furată de o mână nevăzută, nu sunt altceva decât episoade ale neînțelegerilor dintre cei doi. Finalul este cel așteptat. Căsnicia(casa) se năruie, fiind acoperită de buruienile uitării și indiferenței celor din jur. Irina, ai reușit să scrii un text ambivalent, profund și care promite alte texte viitoare valoroase! Scuze, dacă am bătut câmpii cu interpretarea mea! Numai tu, ca autor, știi adevăratul sens al gândurilor tale așternute pe hârtie. Cu prietenie, Emil Iliescu | |