| = borderline | Doru Dorian David [21.Mar.09 16:25] |
| poemul se infasoara darnic, profund, pe axa orizontala a sufletului, pe filonul acelor ganduri esentiale care dau trainicie rostirii! uneori jurul si imprejurul, lucrurile care dadeau cosistenta trairilor/poeziei dispar, traim acea labilitate existentiala care intuneca lumea/poemul/cuvantul "... lucrurile, care cu statornicie sprijineau rostirea, își pierd fixitatea, și cuvintele dornice să exploreze posibilul sunt oprite de semne" Cuvintele care incheaga poemul nu pot dezlega, nu pot opri ura/pacatul... dar exista acel EL/ Fiinta suprema, in sufletul caruia locuim in inima caruia ne vindecam: "ele n-au fost libere, n-au putut scoate din gură cuțitul cu care-ntinzi culorile pe pânză. n-au știut că păcatele sunt lovite de o ură sublimă, venită din grija unei Ființe pe care nu o cunoști, " Iata finalul... acea linie de margine ca o rugaciune! "... mișcările tale trag din jurul ei o suflare spre locul atins de boală. trebuie să mă aperi de departe, să-i rogi pe cei ce mor să ridice o mână și s-o coboare încet aproape de inimă. " Un gand bun din Dublin! | |
| = Dorian | florin caragiu [21.Mar.09 19:34] |
| Multumesc pentru com, ai impartit frumos poezia. dintr-o margine a parcului Titan, cele mai bune ganduri! | |