| = să-ti spun cum e... | ioana matei [16.Mar.09 14:12] |
| un text scris cu multă măiestrie și emoție...în care iarba subtilității hrănește pământul...dar, oare nu cumva mult *hulitul* efemer al iubirii este doar o jalnică justificare rostită mereu de... închipurea neiubirii?..."în alt oraș, în altă casă, altă lume"..."– Ce gândești?"... cu pretuire, ioana matei | |
| = Ioana | Sorin Teodoriu [17.Mar.09 07:45] |
| Mi-ar mai fi trebuit jumatate de pagina, cam atat am socotit eu ca mai trebuia pentru a inchega textul asa cum il vedeam eu in mintea mea. A fost insa incadrat la un concurs in care erau impuse un anumit numar de caractere si atunci am inceput sa tai, sa incerc sa pastrez esenta celor doua planuri in mult mai putine randuri. Asa a fost. Da, iubirea de cele mai multe ori este unilaterala, A iubeste pe B, B iubeste pe C, C iubeste pe D si asa mai departe. Daca totusi A convietuieste cu B asta se numeste renuntare la idealuri, se numeste uitare de sine sau mai rau, uciderea spiritului. A asculta mereu ratiunea inseamna uneori bine, de cele mai multe ori rau, platesti mult si te intinzi precum un curcubeu peste dealuri, nici tu nu stii unde incepi si unde te termini. Si totusi cine sa stie cum e mai bine? | |