| = ești încă prea despicat...de Lume | Cozmescu Valentin [16.Mar.09 14:10] |
| dai impresia că neantul îți este prea la îndemână. dar, deocamdată, doar ești în divorț cu Lumea (de kakat, mediocră, stupidă și fără poezie). iar ratarea asta "lumească" nu are prea multă măreție. ți-aș întreba ochii dacă au zărit pe undeva vreo cădere mai măreață și mai... divină decât simpla cădere a omului. iar Lumea este tot un aranjament divin, special creat pentru căderea și ratarea noastră. cât despre neant..."de ce este mai degrabă ființa decât nimicul"... avem puține șanse să ne pre-simțim întunericul ființei. PS: îmi este peste puteri să îl văd pe Divin făcând vreo greșală. însă este frumoasă răsucirea gândului: "iar Dumnezeu încă se caută de greșeala creației sale, omul". | |
| = Chiar daca... | ungureanu atino [16.Mar.09 14:10] |
| ...sentimentul pe care il traiesti e unul al prabusirii,al neputintei in fata slabiciunilor omenesti si a zadarniciei vietii, totusi: "O lupta-i viata;deci te lupta/Cu dragoste de ea, cu dor." cum spunea Cosbuc. | |
| = oferta umanitatii | Ioana Geier [16.Mar.09 14:01] |
| Iti urmaresc cu un deosebit interes aparitiile. "Indiferent de oferta umanitatii, tot in mine voi sfarsi"... Cu simpatie, JO | |
| = Răgaz ... | florin otrocol [17.Mar.09 08:35] |
| Acum am ajuns acasă. Rogu-vă, jumătate de oră de așteptare și răspund tutror. Mulțumesc. Florin O. | |
| = Dau impresia!? ... | florin otrocol [16.Mar.09 19:54] |
| Valentin (ce prenume predestinat împlinirii prin sentimentul iubirii), îmi lipsesc probabil prea multe cuvinte sau prea puține pentru a fi convingător. Neantul îmi este la îndemână, precum îți este ție setea de viață. Mă întrebi dacă ochii mei văzut-au căderea omului. Văzut-au prea des dezamăgirea și suferința semenilor, dar foarte rar înălțarea. Tu spui că lumea este un aranjament divin ... Fă-ți timp, te rog, pentru tine și privește în jurul tău. Dacă deți logica acestei afirmații rogu-te împărtășește-o lumii, implicit și mie, pentru că eu nu am aflat-o încă. Lupta pentru viață o regăsești chiar și în infernul lui Dante, rațiunea luptei este deficitară. Eu mă simt total prins în capcana vieții din mine, acea viață la care acum, nimeni nu are acces, decât cei ce au ars aceasta etapă a vieții. Mulțumesc de poposire. Reverență, Florin O. | |
| = Optimistului Atino | florin otrocol [10.Dec.18 14:27] |
| Seara bună, Atino (interesantă anagramă, sper). Mă bucură pentru tine optimismul tău. Nu am putința de a te condamna pentru ceea ce ești, nici pentru ceea ce vei deveni. Ți-aș dori să îți fie bine cu tine până la final, dar aș putea fi pedepsit în timp pentru asta. Atunci renunț la gândurile bune și ofer mulțumire pentru trecere. Amiciție, Florin O. | |
| = Mulțumesc Ioana! | florin otrocol [16.Mar.09 20:08] |
| Ioana, nu posed puterea cuvântului tău și nici nu am răbdarea ta cu așezarea lui în lume. Ce defulez aici nu este depresie. Este rușinea de a fi contemporan acestei lumi, de a-mi înșela afectul că totuși există oameni care se merită pe ei înșiși și anturajul lor. Deși nu este atributul meu sunt mult prea dispus spre iertare, implicit spre dezamăgire. Îmi identific și le trăiesc aceste spasme. Sigurul motiv real pentru care o fac este acela că îmi este la îndemână. Încă nu am aflat dacă să mă bucur sau nu. Mulțumesc pentru aplecare. Reverențe, Florin O. | |
| = eu nu am sete de viață... | Cozmescu Valentin [17.Mar.09 08:35] |
| așa cum tu nu ai la îndemână neantul. este tocmai invers. viața are chef de mine, și neantul te are, eventual, la îndemână. nu trebuie să mă convingi de nimic, pentru că povestea ta este firescul pe care l-am găsit de multă vreme. însă bag de seamă că tu încă mai confuzi dezamăgirile lumești cu însuși neantul, care este infinit mai negru decât orice infern desenat de Dante. și te asigur eu, ca un umil angoasat ce mă aflu, că dacă vei simți adierea neantului, atunci vei plezni de prea-plinul vieții. nu îți livrez vreo rețetă pentru oarece fericire. de aceea îți spuneam că avem puține șanse să ne pre-simțim întunericul ființei. este chiar posibil să nu avem nici o șansă. eu sunt poate un privilegiat al neantului... devin patetic... PS: nu vreau să te nefericesc mai mult decât ești deja, însă ca să te consolez am să-ți spun că am fost uneori de-o fericire căreia îi era rușine să de-a din aripi în piața publică. pur și simplu mi se părea că fac o blasfemie la adresa nefericirii de masă...și totuși nu eram nebun... doar ajunsesem în preajma ascunderii. | |