Comentariile membrilor:

=  în două secole...sau mai multe	Plopeanu Petrache [15.Mar.09 11:48]
...și opțiunea ta, Teodor este una bine aleasă! Coboară în continuare și scoate la iveală și oferă-ne la fel frumusețile pe care le-ai adunat timp de secole - ar putea spune cineva că este doar copilul timpului său? Fii copilul tuturor secolelor și învață-i pe oameni - așa cum și ei o fac - alfabetul propriu al esențelor sublime!! Cu prietenie, unul dintre cei care trăiește în două secole, oare cât? PP
=  temporar opțiunea rămâne deschisă...	Maria Prochipiuc [15.Mar.09 13:52]
Poezia e uneori circumscrisă oftatului interior, poemul acesta e un fel de percepție a realului la nivelul concentrării lăuntrice: poate ură dispreț sau / câte puțin din fiecare / ori năravul din fiara care mușcă / eliberându-mă / într-o rezervație de umbre . Prospețimea versului pune în în valoare sentimentele vii exprimate, versul devine confesiune, semn al unei participări ființale la viața poemului: Mă înfășor ca un val / ca să pot să cobor în mine / ca într-o altă facere exact / când acele ceasornicului / se suprapun . Conștiința poetului e bine conturată, pentru a insista pe partea interioară a lucrurilor, zbuciumul acesta interior, e de fapt o plcere puțin dureroasă: gestionez nimicuri / am mari îndoieli / și nu-mi pot alege alt trup. Se prefigurează o teamă a adâncirii în existențial, pe care doar fiorul poetic are capacitatea de a o înțelege și a o spori cu ne-nțelesuri: poate mai există o cale / pun deoparte niște ani / îmi developez imaginea / în alb – negru / și aștept
=  temporar opțiunea rămâne deschisă...	Maria Prochipiuc [15.Mar.09 13:53]
Poezia e uneori circumscrisă oftatului interior, poemul acesta e un fel de percepție a realului la nivelul concentrării lăuntrice: poate ură dispreț sau / câte puțin din fiecare / ori năravul din fiara care mușcă / eliberându-mă / într-o rezervație de umbre . Prospețimea versului pune în în valoare sentimentele vii exprimate, versul devine confesiune, semn al unei participări ființale la viața poemului: Mă înfășor ca un val / ca să pot să cobor în mine / ca într-o altă facere exact / când acele ceasornicului / se suprapun . Conștiința poetului e bine conturată, pentru a insista pe partea interioară a lucrurilor, zbuciumul acesta interior, e de fapt o plcere puțin dureroasă: gestionez nimicuri / am mari îndoieli / și nu-mi pot alege alt trup. Se prefigurează o teamă a adâncirii în existențial, pe care doar fiorul poetic are capacitatea de a o înțelege și a o spori cu ne-nțelesuri: poate mai există o cale / pun deoparte niște ani / îmi developez imaginea / în alb – negru / și aștept
=  prima impresie	T. Constantin Georgescu [15.Mar.09 13:57]
Fascinant versul „într-o rezervație de umbre”, care îndeamnă la meditație. Iar versul „gestionez nimicuri” exprimă o porțiune predominantă a realității, neinvestigată și nerecunoscută de obicei, care poate fi folosită ca unitate de măsură sau ca hârtie de turnesol. Printre alte surprize plăcute „pun deoparte niște ani” sosește ca un gest decantat, făcut la timp. Poezia este bine legată, își cunoaște drumul și convinge. „Mă înalț ca un val ca să pot să mă prăbușesc în mine” aș fi pus eu (este un fel apropiat de a simți). Ceea ce obligă la modificarea „la fix / ajung”. Apoi „mă uit” îl găsesc în plus, iar „și nu-mi pot alege alt trup” devalorizează înconjurătorul strălucitor. După mine poezia se termină la „temporar”. Aceasta este prima mea impresie (după ea mă obișnuiesc cu textul și-mi vine mai greu să judec obiectiv). Cu prietenie veritabilă ! TCG
=  re* petrache plopeanu...	Teodor Dume [15.Mar.09 14:05]
da, prietene, am coborât în mine, pentru o vreme ,încercând descifrarea alfabetului acelor esențe umane interioare. nu știu cât de mult am reușit, dar aștept... mulțumesc de trecere și semn. cu sinceritate, teodor dume,
=  mulțumesc, maria prochipiuc...	Teodor Dume [15.Mar.09 14:16]
maria, mereu cu umărul lângă cuvintele mele, gest pentru care îți mulțumesc mult de tot. desigur încă un mulțumesc pentru felul în care știi să te apleci asupra textului, să-l diseci și să pătrunzi în adâncimea lui. un comentariu elaborat ca al tău sau al domnului t. constantin georgescu întâlnesc tot mai rar. și mă bucur c-am prilejul să vă am în preajmă. nu știu ce-aș mai putea spune... spun doar mulțumesc, maria stimă și considerație, același, teodor dume,
=  Teo ,, exploratorul''	radun gabor [15.Mar.09 15:01]
Acele se suprapun la 12, poate ar trebui sa ne dam seama in ceasul al 12-lea sau ca acele devin un tot solitar, ,,exploratorul'', care gestioneaza ,,nimicuri''intr-o rezervatie de culori inedite ;i fascinante.,,exploratorul'' care diseaca cuvantul in patru, pentru a afla adancimea Eului uman. Poem colorat, plin de simtiri interioare, fascinant din punct de vedere filozofic. Poetul traieste din plin indoielile sale interioare, incercand sa le mediatizeze lumii, eternitatii...Felicitari pentru trairile tale interioare! Cu placerea lecturii, Radun
=  să fii găsit cărarea?	ciutura carmen luminita [15.Mar.09 16:15]
poate mai egocentrică spuneam nu demult:acum mi-am întins curajul pe pâine/oferta rămâne valabilă_ e mai sănătos să întrebi pe altul sau pe tine?"poate ură dispreț sau câte puțin din fiecare ori năravul din fiara care mușcă eliberându-mă într-o rezervație de umbre.." să îndrăznesc să sper că mă apropii de o percepție corectă ? ca întotdeauna ,cu prețuire,luminița
=  mulțumesc, t. constantin georgescu...	Teodor Dume [15.Mar.09 16:51]
interpretarea d/voastră e mult prea aproape de imaginea gândului meu, drept pentru care îmi permit să vă mulțumesc, poate nu pot îndeajuns cât ar fi trebuit. „Mă înalț ca un val ca să pot să mă prăbușesc în mine”,-ziceți da, e corect spus. simțirea se suprapune. referitor la unele mici imperfecțiuni, dacă pot să le numesc așa, o să mai revin pe text. mulțumesc pentru comentariu, sugestie și sinceritate, multă stimă, același, teodor dume,
=  re* radun gabor, ciutura carmen-luminița...	Teodor Dume [15.Mar.09 16:59]
domnule radun, la 12 fix se înnoadă sau deznoadă umbrele. 12 fix este locul în care punctul se dilată sau se contractă. mulțumesc pentru felul în care interpretezi și rezonezi la textele mele carmen-luminița, mă bucur de prezența ta. da, percepția e corectă. te mai aștept cu cele mai bune gânduri, teodor dume,
=  indoieli	Ioana Geier [15.Mar.09 17:56]
Cata nevoie ai tu de tine, suflete, pentru a sfasia docrinele unei umanitati ce te tine captiv?!... Citit cu placere, Jo
=  re* ioana geier...	Teodor Dume [15.Mar.09 18:03]
ioana, bucuros de șoaptele trecerii tale. ești un prieten mereu aproape cu prietenie, teodor dume,
=  femeie si catelus	Nache Mamier Angela [15.Mar.09 21:48]
acest poem ramâne pea"deschis",merita completat "a se îndoi de cel care va iubeste(femeie,catel) dar niciodata de DRAGOSTE ! "îndoiala" e bine redata ca atmosfera "tulbure si obscura"
=  re* nache manier angela...	Teodor Dume [16.Mar.09 09:53]
da, angela o îndoială tulbure și obscură mulțumesc de trecere și semn. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume