| = veriga ce ne leagă | Doru Dorian David [13.Mar.09 04:00] |
| Maria, poezia ta imbogateste sufletul, chiar daca cel de langa tine nu stie... nu poate sa-ti traiasca trairea... cuvantul este capata acea darnicie care nu se poate rosti... este acolo in tine dar ne mangaie si pe noi cei care traim in cuvant si cu amintirea lui mereu proaspata! cu iubire poetul! | |
| = cântecul inimii | Doru Dorian David [13.Mar.09 04:11] |
| am uitat sa-ti spun ca raman si am ramas si citec si recitesc versul: "îmi place să ascult cântecul inimii îmi place versul chiar cu nimicurile lui efemere oricât aș vrea să sting în mine dorul în amurg noaptea îmi plânge sub icoană ... " | |
| = îmi vor rămâne slovele închise într-o taină | Maria Prochipiuc [14.Mar.09 23:43] |
| Trăim unul prin celălalt, acea verigă ne leagă fără să ne dăm seama, veriga cuvintelor dă libertate cititorului să interpreteze, să se bucure întru cuvânt, trăirea întru cuvânt e poate cel mai frumos lucru. Sentimentele se exprimă uneori de la sine, imaginile se închipuie, iar sufletele noastre retrăiesc de fiecare dată cuvintele întru vorbirea lor. Mulțumesc! | |