| = semn.. | Petruț Pârvescu [23.May.09 18:45] |
| Ioane, ne rea pohema. cam prozaica, insa. mizeazape constangere, efect si detasare. succes! | |
| = Un text ocolit de comentatori | Ioan Jorz [24.May.09 07:47] |
| Petruț Pârvescu, nu știu cui să mulțumesc, pentru cuvinte, poetului sau criticului literar? Vă mulțumesc, amândurora! Nu am nicio explicație pentru faptul că acest poem a fost ocolit de comentatori și că au trebuit să treacă două luni și jumătate până să apară un (prim)comentariu la el. Mă bucur că "s-a spart geața". Cu prietenie, Ioan Jorz | |
| = Erată | Ioan Jorz [24.May.09 08:00] |
| Se va citi: "s-a spart gheața" - desigur! Scuze! | |
| = Se cere o eliberare de modele | George Pașa [24.May.09 10:04] |
| Ioan Jorz, nu am citit vreunul dintre volumele publicate de tine, iar din poeziile postate aici e greu să-mi formez o impresie clară despre actualitatea poeziei tale. Ceea ce am sesizat și în textul acesta este faptul că nu te limitezi la un cadru poetic perisabil, păstrând lirismul și deschizându-te spre general-uman. E un plus al scrierilor tale dar, în opinia mea, n-ai reușit să te detașezi prea mult de modele, deși ești, s-ar spune, un poet consacrat. În rest, ai sensibilitate, talent incontestabil, stăpânire a tehnicilor creatoare. Spre exemplu, aici am rezerve în ceea ce privește originalitatea când citesc versurile finale. Mă refer la imaginile: "îndemnându-mă la scrierea fără cuvinte la scrierea cu mine însumi care este nașterea din poem" (prea stănesciene), sau la versul final, unde ai riscat o definiție poetică. Dacă nu aveam aceste rezerve, aș fi comentat, încă de la postare, poezia aceasta. E frumoasă și plină de sensibilitate, fapt pentru care te felicit. | |
| = Oricare încercare de a defini poezie este o întreprindere riscantă | Ioan Jorz [24.May.09 10:56] |
| Da, domnule George Pașa, aveți dreptate! Este un tribut plătit și modelului stănescian - ca o încercare(sortită eșecului, oare?) de a reînnoda un fir liric spre interiorul Poemului, dar și o încercare(riscantă, desigur) de a defini poezia într-o "ars poetica" proprie. Textul face parte dintr-un ciclu de poeme în care încerc să-mi clarific opțiunile. Lipsind reacțiile la acest text, obiective și detașate de persoană - cum este comentariul d-voastră, n-am mai considerat oportună publicarea altor poezii, fără a renunța, însă, la idee. Probabil că va trebui să "pregătesc terenul" - oarecum, lipsa de prezență pe paginile Agoniei, pare-se, se face simțită. Mulțumesc, pentru trecere și semn! Cu amiciție, | |
| = Despre"Asinus asinum fricat!" | Cârnaru Alina - Veronica [03.Sep.09 20:44] |
| Daca aplic o interpretare literala comentariului dvs.in care ati inserat maxima in latina, combinata cu o interpretare sistematica a comentariului de referinta,ma vad nevoita sa va atentionez ca ati omis sa va pastrati"al doilea magar"pentru dvs. Mai mult, cred ca regulamentul site-ului interzice comportamentul vadit insultator! Multumesc. | |
| = Asinus ca asinus, dar ce ne facem cu măgăreața? | Ioan Jorz [03.Sep.09 21:02] |
| Da, Alina-Veronica, ai dreptate! Nu mi-am oprit o măgăreață, două, acolo, să mă laude că-s poet. Dacă ai fi citit cu atenție, acolo, ai fi observat că era vorba de un sfat prețios, ce încerca să ferească pe oricine - aflat într-o astfel de situație - de fudulie inutilă și de cuvântul care rimează cu aceasta. În fine, nu mi-ai spus ce crezi despre textul postat de mine. Poate te încumeți să o faci, să ne dai un semn și nouă de mila domniei tale! Cu cele mai alese sentimente, Ioan J | |
| = Icoana a gandului poetului este femeia iubita! | Cârnaru Alina - Veronica [03.Sep.09 21:52] |
| As scrie"femeia iubita"cu majuscule in titlu, dar aceasta nerespectare a regulamentului mi-ar atrage o noua mustrare din partea d-nei ER, insa tin sa fac aceasta precizare. Aplecandu-ma asupra versului final,cred ca as prefera reformularea propusa in titlul comentariului meu, punand fireste deasupra"poezia"care nu ar nu s-ar inalta fara ea,"femeia iubita". Poezia este cea mai spectaculoasa emanatie a Lotusului cu 1000 de Petale, dar nu este"icoana"de inchinat,ci de-a dreptul"muzica ingerilor", ca rezultat al rugaciunii. In prima parte, poate nu intamplator, poetul adreseaza 3 invocatii succesive iubitei, pentru a merge ca Ioan Inaintemergatorul in pustiu sa se purifice si sa i se infatiseze astfel,"pentru a te regăsi(nota - subiect inclus pers.I sg) atunci când din tine/liniștea picură în stropi de noapte",caci poezia creste din puritate, apoi, pentru a se opri din tentatia de a merge inainte, pentru a nu se lasa ispitita de a-l parasi,"să te întorci atunci când din tine se naște drumul damascului",si, in fine, sa consimteasca liber la sacrificiu,"să te întorci/în durere și tristețe/să te întorci în mintea mea ca o zăpadă...". Si, daca ea, femeia iubita va raspunde fiecarei invocatii,atunci este buna"de zidit",sunt indeplinite conditiile pentru a fi jertfita. "Eu în mine te voi zidi"! As spune altfel, poetul fiind cel care se zideste ca o catedrala pe ea. Nu in el o zideste poetul, ci ea este caramida de temelie,este la baza edificiului,"inima amputata",care nu si-a urmat drumul,care a facut loc renuntarilor. Este cea care"s-a lasat calcata",s-a facut"piatra sfanta" ca sa binemeritam poezia. "Cadavrele sunetelor"imi suiera si le-as decupa, pentru ca nu au ce cauta pe langa catedrala... | |
| = Alina-Veronica, | Ioan Jorz [03.Sep.09 22:23] |
| Este interesant tot ce-mi spui, în comentariu. Este, chiar, inedit. Pentru că ai înțeles analogiile teologale și miza textului. Mi-era teamă, atunci când am postat poemul, că nu-mi voi mai găsi cititorii, nu pe cei situați pe acel palier de comprehensibilitate necesar. Auctorial, mi-am împlinit menirea. Cel puțin, așa îmi place să cred. Lectorial -știu că forțez - Dumnezeu cu mila! Mulțumesc pentru comentariu și, crede-mă, am să reflectez asupra "cadavrelor sunetului". Poate am să revin pe text. Cu amiciție, Ioan J | |