Comentariile membrilor:

 =  inainte de cuvint
emilian valeriu pal
[14.May.06 19:18]
Normal, cu o asa vibratie se pot sparge gleznele de sticla.
"Coloana deschisa spre alb"- un poem vertebral ce deschide drumul spre un interior arcuit intr-un dans de durere.
Emil

 =  Emilian
Ela Victoria Luca
[14.May.06 19:35]
Dinspre durerea nerostită, nemanifestată se poate în continuare scrie în tăceri, ascuns într-o sticlă mată. Gleznele se sparg când vibrația este aproape dincolo de trăibilul firesc. Mulțumesc pentru simțire.

Ela

 =  teama de prabusire
Nicolae Bogdan Groza
[17.May.06 15:07]
titlul m-a frapat si atras totodata pentru a citi si a decripta, in stilul si felul meu ceea ce se ascunde dincolo de text. Deci, " Balerina cu glezne de sticla". Hm! Sticla, imi sugereaza fragilitatea, dar si transparenta. Gleznele de sticla, pot reprezenta un mare handicap, pentru ca la fiecare "soc" se poate intampla o spargere, o dezintegrare, o ruptura a intregului.
Poate de aceea tu, balerina de sticla, nu poti merge pe varfuri, adica pe zonele cele mai sensibile ale piciorului, unde "sticla" este supusa intinderii si astfel se subtiaza, existand riscul deteriorarii. Iar in momentul cand atingi stanca din inimi, adica o culme, o piatra dura situata, sugestiv, in inimi, cazi. Pentru ca inima de piatra, ( care groso modo e tot un fel de stanca piatra asta) este incapabila sa poata primi un zburator, adica un indragostit, un om care tinde spre culmile alpestre, spre verticalizare. Tu, fiinta solara, ai nevoie doar de o zvacnire a piciorului, adica de un "dans" interior al tau, pentru a te inalta spre fruntea privitorului, adica de a ajunge in fata ochilor lui si nu de a-si apleca ei ochii pentru a te vedea. Si numai astfel poti, din dimensiunea aceea, sa asculti cum se nasc gandurile, originare din fruntea oamenilor, din tample. Si ca sa faci acest gest te ascunzi in ei si visezi...
Sesizez parca o usoara similitudine de fir ideatic cu "domnisoara" stanesciana din poezia " In dulcele stil clasic" care si ea, coboara dintr-un bolovan, dintr-o frunza, dintr-o pasare etc cu pasul ei de domnisoara, adica dansand, exact ca o balerina, si inducand diverse stari celui care -i urmareste jocul. Numai ca tu mai sugerezi si altceva cu acele "glezne de sticla" Sugerezi o fragilitate, o teama de prabusire, si, prudenta, dupa caderi "mereu dureroase, minunate mereu" cu coloana deschisa spre alb, spre puritate, visezi.

 =  Vorbiti fara noima! Imi pare rau pentru voi...
Geo Morcov
[20.May.06 05:44]
Nu este nimic dramatic DRAGILOR. Poate doar durerea voastra, proiectata in cele citite! Balerina stie mai mult decat intelegeti voi...despre voi. Si voi sunteti acele persoane despre care, ea, vorbeste...asa ca imprieteniti-va cu sufletul omului si uitati inteligenta voastra, ruginita desigur. Imi pare rau ca sunteti singuri si NEVERTEBRATI si mai presus de toate, orbiti de cele scrise de voi, pe care eu...bineinteles, nu le-am citit.

 =  Bogdan, Geo
Ela Victoria Luca
[20.May.06 06:03]
Bogdan, spaima de prăbușire o trăiește fiece om în zorii vieții sale, urme din ea rămân, chiar și inconștient; unii oameni sunt bântuiți de ea o viață întreagă, uneori atât de intens, încât prăbușirea este inevitabilă. Aici, este cumva alt sens, metafora permite trăire, baletul, dansul, chiar și așa, într-o aparentă fragilitate, fiindcă zvâcnirea, viața, este în spirit. Mulțumesc pentru tălmăcire, te mai aștept.

Geo, tare greu mi-ar fi să știu tot ce se proiectează asupra. Cert este că o bună parte se percepe, de aceea esențial este să știi până unde ești tu și de unde încep ceilalți, cu fragmentele lor proiectate. Și să păstrezi ce îți priește, reflectările în cioburi nu aduc decât o falsă compoziție. Iar eu cu falsurile nu mă împac, le fac praf. Mulțumesc pentru că ai avut răbdarea lecturii și scrierii.

Ela




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !