| = realitatea ca o oglinda a launtricului: ierusalim | Maria Del [07.Mar.09 14:38] |
| Las un semn de citire interesata aici, pentru densitatea filtrului tau intelectual. E un poem apropiat de proza, foarte lucid, foecare cuvant e bine cantarit, masurat si privit ca o prima cu nenumarate muchii printr-o lumina taioasa. nu pacea de la ierusalim nu se va semna niciodata Sub suprafata acestui poem care nareaza fara prea multe inflorituri, dar cu o fina si ascuns tensionata impletire a detaliilor deloc intamplatoare, o realitate amara, imi place sa gasesc trimiteri spre un nivel mai profund, un ierusalim - da, ierusalim, prin insusi numele lui el este totusi al impacarii -prin chiar simtirea lipsei acestei impacari. | |
| = erata | Maria Del [07.Mar.09 14:40] |
| erata: fiecare, nu foecare; prisma, nu prima | |
| = + | Vasile Mihalache [07.Mar.09 21:36] |
| Un poem excepțional:* de atitudine umană profundă care știi bine că nu va stârni ecouri... | |
| = . | Vasile Munteanu [08.Mar.09 08:59] |
| mulțumesc, Maria, mulțumesc, Vasile Mihalache pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = * | Marina Nicolaev [08.Mar.09 09:44] |
| Un autoportret sub tirul cotidianului, al evenimentelor ce definesc perimetrul real în care viețuim, unde paradoxurile alcătuiesc felia de idealism sau depresie cronică accentuată, pe o plajă temporală unde nu ni se mai întâmplă nimic personal. Dodecafonism pentru gri atonal, ca opțiune majoră. Final de excepție: "bucurați!vă eu/și cei asemenea mie/vom merge la cimitir ca niște repatriați"... | |
| = . | Vasile Munteanu [27.Mar.09 09:18] |
| ai dreptate, Marina, textul s-a vrut un fel de... opus în si(ne) major. iartă răspunsul târziu, mulțumesc pentru cuvântul care înseamnă. | |