| = amintiri | Ghejan Andrei [15.May.06 00:02] |
| Un feet-back, ca intr-o bucla de timp, inghetat la 21.44, intreband un nume nestiut si primind raspuns parfumul florilor rosii, ce probabil nu se vor ofili niciodata. Cu drag, | |
| = la femme aux bottes rouges | Tania Cozianu [15.May.06 05:58] |
| nu știu, andrei, cât era de plăcut aici, în camera de la etajul al doilea însă pur și simplu trebuia să scriu despre femeia care uneori locuiește în același trup cu amelie știu doar că-și ia cizmele roșii și începând din clipa imediat următoare, granița viața-moarte, iubire-ne_iubire, devine fără de-asemănare de fragilă evident, doar la sfârșit m-am trezit în minte cu titlul filmului lui Buñuel (p.s.: nici nu știi cât mă bucur de surpriza de-a nu mai găsi textul ăsta singur aici..) alors, andrei, merci pour ton inattendu message sur ma page | |
| = cinefil | Ciobanu Dan [15.May.06 20:48] |
| e o senzatie de o suprapunere de pelicule; autorul pare ca se joaca cu rolele de celuloid dar acestea se strang in jurul sau ca niste serpi uriasi si atunci la insfaca si rupe un brat de imagini, fix la 21.44, fiecare din alt film, din alt timp, din alta lume, dar mereu cu o ea si mereu cu un el; din aceasta cauza miscarea nu pare sa aiba nici o directie, personajele par a trece unul prin altul fara sa se intalneasca, iar contururile nu par a se defini; nu e nici vineri, nici duminica, nici marti, tania incearca sa ne pacaleasca… e sambata 13, 21.44 si atat | |
| = these boots are made for walkin' | Tania Cozianu [15.May.06 23:11] |
| dan, nu stiu de ce amelie nu crede nici o vorba din cele de mai sus :) ea a tinut textul asta in sertar, l-a scos apoi, l-a copiat scriind urat, cu mana stanga, si a amestecat scenele asa incat, uite, tu, ca cinefil onest si decent, incepi sa te indoiesti c-ar incepe intr-adevar carnavalul venetian in 17 februarie.. si hm, dai din cap a intelegere, dar nu crezi o vorba .. pentru ca la urma-urmei chiar n-are nici un fel de importanta daca david f. are pe peretele din salon un kauffman sau fumeaza havane pret de doua zile cu usile inchise.. tu nu crezi, privesti tabloul acesta cu textura ne-poetica, da-mi spui bravo, amelie, ce frumos ai scris, desi cu stanga.. dan, in fapt, m-a suprins placut venirea aici si privirea ta ingaduitoare tocmai pe cand stransesem demult cestile de ceai.. (si sa stii ca stiu ca mi-ai pus o nota mai mare decat se cuvenea, noroc ca purtam cizmele rosii, bien sûr :) ) | |