| = bine scris | Elena Malec [26.Feb.09 00:24] |
| ce rămâne de făcut de făcut e să pui în perspectivă.E un fenomen global cum globalizarea cuprinde tot, un cancer al capitalismului de piață, al consumismului și în momentul în care special umană va avea cheia la un nou proiect social, un alt model de societate, vom lua de la capăt eforturile de re-creare a unui civilizații și culturi. Va fi un proiect generos, amplu, global pentru care va trebui să așteptăm până actualele generații sunt capabile de a implementa schimbarea. In mai toate cazurile crizele culturii sunt fenomene tentaculare care sperie indivizii. Ele pot dura 10 ani sau 100 de ani.Esențialul e unul. Nimic nu e etern. Vor cădea și se vor ridica valori și sisteme de valori cum de altfel se întâmplă de la facerea lumii neîntrerupt. De inimă albastră?Ce e perioada elenismului în istoria culturii decât amalgam și confuzie valorică, criză a clasicismului grec, destabilizarea a valorilor. Omul de cultură elenistă era încercat de aceleași sentimente descrise aici. Romanticii sec.XIX oare nu amintesc de un mal-de-siecle similar? Nimic nou sub soare. | |
| = răspuns pentru Doamna Elena | ion pascal vlad [28.Feb.09 10:52] |
| Așa este, doamna Elena, “nimic nou sub soare” Dar dacă nu ne punem întrebări și, mai cu seamă, dacă nu căutăm răspunsurile potrivite, dacă nu vom găsi “cheia”într-un timp optim, “cancerul”poate ajunge la metastază. Nu putem sta (cel puțin eu nu) o veșnicie cu mâinile împreunate și cu privirea îndreptată către cer, așteptând soluții. Soluțiile sunt în noi. Apatia, indiferența, prostia, suficiența, cred, nu sunt stările care să urnescă “ un nou proiect social”. Cu mulțumiri și stimă I. P. V | |
| = + subscriu | Iuga Adrian [01.Mar.09 18:25] |
| Din schița dvs. înțeleg că doriți să vă ridicați pe baricade și să luptați. Un asemenea sentiment ma încearcă și pe mine, numai că i se adaugă verva și frenezia tinereții care se pot dovedi catastrofale în "mișcările de trupe" necalculate. Nu putem aștepta la nesfârșit să se petreacă ceva, orice, dar nici avântul orbesc înainte nu e soluția. Până să trag orice fel de concluzie, trebuie să mai caut în cărți...poate și alții s-au mai simțit cândva aidoma. Este un articol închegat și concis. Numai bine, I. Adrian. | |
| = revin | Elena Malec [02.Mar.09 00:03] |
| Vad ca nu s-a inteles interventia mea. Tocmai asta este ironia. Nu se poate opri sau scurta ciclul acestui fenomen; este organic si inevitabil. A crede ca prin atitudine se poate face ceva este naiv. Ce a facut Savonarola cand a ars in piata publica arta renascentista la Florenta? Repet fenomenul este la nivel structural si va da in metastaza, o moarte urmata de o alta nastere, sensul natural al oricarei societati si stadiu de civilizatie si cultura. | |
| = completare - răspuns | ion pascal vlad [03.Mar.09 02:55] |
| Doamna Elena, Am înțeles cum se cuvine intervenția dumneavoastră, Doamna Elena. Vă mulțumesc încă odată. Știu că decăderea unei societăți nu poate fi oprită prin “atitudini” casnice și texte de genul acesta. De altfel, nici nu m-am gândit, că prin “cătarea” acestui material modest se poate întrezări o bătaie așa de lungă. Vreau doar să cred, că în interiorul meu se poate produce o schimbare, să cred și să sper într-o lume mai bună, cu puțin mai mult bun simț, o lume educată, spirituală. In ceea ce-l privește pe Savonarola, după părerea mea, a fost un fanatic. La fel ca Mao și alții care au incendiat și distrus valori universale. Fanatismul, fundamentalismul nu au adus și nu vor aduce nimic bun. Cu stimă I.P.V Domnule Iuga, vă înțeleg prudența și sunt de acord cu ceea ce spuneți. Desigur, nu trebuie să punem mâna pe ciomege și să ologim intelectualii. În ceea ce mă privește, mă întreb cât va mai avea timpul răbdare cu mine, pentru a mai face parte din “forțele combatante” ! Sa auzim de bine ! | |
| = dle Pascal | Elena Malec [03.Mar.09 06:56] |
| neliniștile dvstră sunt legitime și ar fi de dorit ca nevoia schimbării să fie resimțită de cât mai mulți.Din păcate, nu avem un model după care să operăm schimbări structurale.In situații de criză la nivel de cultură și civilizație sunt două opțiuni, să ai un model sau să lași fenomenul să evolueze, să moară de moarte naturală. Comunismul s-a vrut un model care propunea o societate diametral opusă capitalismului. Ca sistem social și politic a eșuat acolo unde a fost la putere și impus prin forță.Spuneam că nu e posibilă atitudinea cîtă vreme noi azi în lume nu dispunem de un nou model de societate care să continue civilizația nostră.Chiar neoliberalsmul american care cu 5-10 ani în urmă selansa ca soluție de salvare a capitalismului este azi compromis de criza economică globală. Deci la acest parametru nu poți face nimic prin campanii de presă sau de altfel.Educația tinerelor generații este azi și ea un bun de consum, masificată, nu produce gînditori și creatori de modele sociale pe care să le încercăm pe undeva prin lume.Nu se mai crede în utopii sau revoluții, studențimea și intelectualii nu se mai constiuie în celula cerebrală a unei societăți.De aici provine concluzia că practic nu putem acționa fără un model economic, politic, social, cultural deci suntem condamnați la așteptare a...metastazei.Poate fi vorba de 10 sau 100 de ani până la o schimabare. Negreșit ea va veni, bună, rea, ceva nou sau cel puțin aparent nou pentru moment.Așa operează istoria. De fapt singura oară cînd un proiect social a fost implementat la nivel conștient și planificat a fost in socialismul defunct azi. S-ar putea să reapară sub altă formă un tip similar de societate, omogenizarea socială, culturală o anunță. În perioade ca acestea rezistența culturală în fața declinului e la nivel individual. | |