| = . | George Pașa [22.Feb.09 11:13] |
| Vasile, uite că uneori oamenii se mai întâlnesc în spații mai mult sau mai puțin consacrate. Viziunea aceasta a scrisului ca o lumânare " pe care ne-o aprindem de vii" mi-a dat și mie cândva târcoale, într-un text alcătuit dintr-un singur distih: "dincolo de toate acestea nu mai e decât o lumânare vie/ suflați în ea și ziceți bogdaproste" (primul vers cred că l-am citat puțin inexact). Nu e chiar același lucru, dar vouiam să spun că mă bucură uneori această întâlnire a gândurilor, deși sunt aproape sigur că tu n-ai citit toate balivernele mele "pohetice". Atât doream să spun, sper că nu e un comentariu offtopic. | |
| + * | Dana Banu [22.Feb.09 14:44] |
| mi-a plăcut poezia ta de aici da, o poetică fermă, tensionată dar nu în exces, textul stă cumva într-o lumină rece, dură, un fel de "distacco dalle antichi radici", înstrăinarea viului de propria entelechie să știi că la prima lectură am respins textul, m-a înfrigurat cumva, efectiv am avut o reacție fizică de respingere, ca un fel de teamă pe care o simți deodată în fața unor adevăruri pe care nu ești pregătit să le accepți, m-am reîntors apoi, am recitit și mi-am dat seama că ai reușit cumva să ajungi aici la niște esențe peste care nu pot să trec cu vederea în fugă de parcă nu le-aș fi observat ultima strofă și ultimul vers mi se par efectiv de memorat, le-ai scris într-un moment de grație, părerea mea, sunt inspirate, sunt de un real strălucitor cu bine, Vasile Munteanu, dana banu (cititorul tău) | |
| = frati de limba | Ioana Geier [22.Feb.09 15:02] |
| Mi-a placut poemul tau ; imi doresc sa-i fac o extensie, in legea mea. Pentru ca ai reusit sa ma tii mereu aproape , prin viziunea ta clara, a unei lumii obscure. Cu simpatie, Jo | |
| = cel sanatos nu o simte | Maria Del [22.Feb.09 15:12] |
| lumina-i o absenta pe care cel sanatos nu o simte veritabila rostire, ca si intreaga poezie si da, finalul- uneori ne tine de mana ce am fost, ce am fi vrut sa fim inchisi in samburele trecutului - trecutul ca promisiune permanenta, indisolubila, vesnica | |
| = lumina -i o absență pe care cel sănătos nu o simte... | Teodor Dume [22.Feb.09 18:11] |
| un text deosebit cu o deschidere pe măsură dar ultimele opt versuri fac parte dintr-o esență tare. nu poți comenta dar poți să te așezi cu fruntea pe degete și să meditezi la această deschidere a ultimei părți /lumina-i o absență pe care/cel sănătos nu o simte/ de aceea nu suportăm morții cu ochii deschiși transparentul lor produce confuzie iar scrisul mai mult de o lumânare nu-nseamnă pe care ne-o aprindem de vii prin întuneric ne ține de mână ce-am fost" nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru acest întreg care mi-a împlinit lectura serii stimă și considerație, teodor dume, | |
| = . | Vasile Munteanu [23.Feb.09 11:48] |
| mulțumesc, George, pentru prilejul "comemorării"; printre altele, nu puține, m-am oprit la un text de prin 2004, care se termina astfel: "dați-mi sufletul lumii de pomană/ iartă-i doamne nu știu că este primit"; și mi-am amintit și de sfârșitul lui Don Quijote: "moartea-i o risipă de sănătate"; pentru că, în aceeași notă: "Poate te-am cunoscut cândva, dar nu îmi amintesc". mulțumesc, Dana, pentru cuvinte care înseamnă; cu reciprocitate. cuvântul este cea mai liberă dintre ființe, Ioana; iar omul, în ciuda amăgirilor sale, nici nu are altă libertate, decât aceasta: de a extinde Cuvântul (cu sens sau fără); deci nu ai nevoie de acceptul meu, pentru că nu eu sunt legiuitorul; mulțumesc pentru lectură și semnul despre. ai dreptate, Maria, trecutul este singurul care pune frâul peste triunful animalului; într-un paradox al echitației, aș spune că ne călărim propriile picioare; mulțumesc pentru lectură și semnul despre. Teodor Dume: eu sunt acela care mulțumește; după cum îmi place să spun, un comentariu, atunci când este sincer, este o formă de mărturisire; ceea ce nu este puțin lucru. încă o dată, mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = . | Vasile Munteanu [23.Feb.09 11:50] |
| * triumful animalului | |