| = . | George Pașa [19.Feb.09 12:56] |
| Aici pare a se răsturna semnificația versului eminescian: "Și-n toată omenirea, în veci, același om". Deși sensul se păstrează, Mă refer la primele versuri ale acestui text. Această idee e atât de veche (și nu o spun diminuându-i importanța, dimpotrivă, admirativ), încât nu poți decât să ai speranțe că lumea va rezista prin ceea ce are etern. Spun aceasta, chiar dacă starea poetică de aici e mai degrabă una negatoare. Impresia de retorism a textului nu mă deranjează, pentru că orice afirmație pare a avea înapoi o încrengătură de întrebări tulburătoare. Finalul parcă l-aș fi dorit altfel, dar am respect pentru opțiunea autorului. Mai precis, textul așa a vrut să se scrie. | |
| = Gaura alba | razvan rachieriu [19.Feb.09 13:58] |
| “Gândurile nu trec spontan de la un om la altul”, însă influențează linia vieții, îi pot da forme diverse, ce se rup până la urmă absorbite de moarte. “Suntem cu adevărat oameni” dacă intuim stările pietrei, ale sufletului, ale frunzelor și ale morții. Nu ești o “gaură neagră”, ești una albă și nu absorbi lumina, ci o reflecți din tine în ceilalți. | |
| = Metafora e Beton dar comparatia mai schioapata. Poti fi Si Dumnezeu, numai sa te | Iustina Daniela Cucu [21.Feb.09 05:21] |
| Sa-mi fie cu iertare, v-as trimite la Jung si la mania grandorii...Sf Vasile esti chiar dumneata, m-am prins, dar cu Sf Andrei ce-ati avut, cum ar zice un banc prost? Unii va acuza mai voalat sau nu ca ati fi-pardon esti-un epigon. Sau mai multi? pentru ca pur si smplu imi pare ca pastrezi ritmul si masura unor poezii, schimbandu-le doar ...autorul, cu tot cu numele lui.Al meu e Cucu a fosT Holban si pentru a nu fi nici o confuzie, imi spun Hystria...Oare de aceea am sarit in apararea Sf. Andrei?... | |
| = S(teaua)fântul fără nume | Vasile Munteanu [21.Feb.09 12:01] |
| George: deși nu mă număr printre aceia care desconsideră textele lungi, ai dreptate în ceea ce privește finalul...; dar, uneori, starea intelectuală nu reușește să se supraordoneze stării fizice; mulțumesc pentru prezență și pentru presupoziția de "literatură comparată". Răzvan: în definitiv, fiecare are propria lumină; scrierile (ca majoritatea lucrurilor cu care interacționăm) sunt oglinzi (sau jocă rolul acestora); mulțumesc pentru lectură și semnul despre. D-ră/D-nă Cucu: câteva precizări: i) ați greșit textul; ii) argumente de tipul "Unii va acuza mai voalat sau nu", adică însușirea de către o singură persoană de atribute caracteristice unei instanțe colective sunt specifice delatorilor; prin urmare, pentru a mă edifica asupra "materialismului estetic" manifestat și a persoanei (inclusiv personalității) care îl susține, v-am accesat pagina și m-am convins: iii) comiteți o serie de erori conceptuale (pe care nu am să le dezbat cu dv), dar dintre care am să fac referire la cele mai importante aduse în discuție în comentariul de mai sus: confundați (cu multă naturalețe) epigonismul cu sintezismul (și, astfel, "sunteți, pardon, ești" autocontradictorie); pe de o parte, dacă metafora este "beton", ea nu este originală (așa cum este caracterizat epigonismul); în plus, textele mele nu pastișază nimic; și, uite, că vă dau dreptate - da, în sens biologic, îmi recunosc epigonismul: e o variațiune timpurile pe linie descendentă...); pe de altă parte, eroarea conceptuală pe care o comiteți vă împiedică să observați că sintezismul implică, dpdv filologic (și nu numai) o unitate dialectală a contrariilor, o închidere a unui triunghi (era să spun trinități...) între teză și antiteză (în manieră hegeliană); dacă astfel de abordări vă sunt străine, și, judecând după modul cum scrieți și comentați, se pare că vă sunt, îmi permit un sfat: stați departe de "confuzia franțuzească" (glumesc, mș refer, desigur, la etimologia epigosnismului și a sintezismului; nu vă îngrijorați, în realitate, confuzia dv este pur și simplu logică). | |