| + "puf peste globulele potecii" | Ela Victoria Luca [12.May.06 19:02] |
| Ce cânți tu, iară, bard în seară, la dans cu sângele puțin, când nici globulele potecii (superbă alegere) nu te mai cheamă, să te întrebi "ce mai devin?", când nici tu umbră nu apare pe vreo cărare înnodată, pe-o pagină de carte rară, tu ia sonetul și îl poartă, căci melodia este-n el, cum îți e sufletul, rebel, iar de mai prinzi apusu-n zare, doar frumusețea să-ți răsare. Ni că am scris cumva rimat, deși nu asta mi-o fost intenția, m-ai "fentat" și de astă dată. M-a încântat, recunosc, arhitectura sonoră și ineditul alăturărilor din: "măcar te știu puf peste globulele potecii" "nori măcinați de aripile tecii amurgului cu soarele-ntr-o parte." Finalul, tu lasă-l pe ringul de ape, să mă amăgesc dansând, puțin, iluzie. Eu, desigur, revin:) într-un picior de cupă și de…vin. Mai știi cum am dansat ultima oară amestecați cu sângele puțin? Cred că puful auriu pe poteca aceasta își are rostul. Ela | |
| = Stau aripile strânse ca o gheară | stefan ciobanu [12.May.06 20:52] |
| 'ca pielița de piersici sunt, măcar te știu puf peste globulele potecii' am si simtit gustul de piersica culeasa din copac fara lovituri de apa 'Mai știi cum am dansat ultima oară amestecați cu sângele puțin?' dansa cu timpul departe cu sangele rar de rosu numai bine | |
| = Felicitari | Erika Eugenia Keller [12.May.06 22:40] |
| placuta este diversitatea scrierii dumneavoastra: rima, vers alb..etc poemul este melodios, vesel Placut "din sfoară, doar cu nodul scris în carte și vene-ai rânduri scurse către secii nori măcinați de aripile tecii amurgului cu soarele-ntr-o parte" | |
| = furtuni de lilieci, cu tonus placut, cateodata :) | Daniel Bratu [13.May.06 12:44] |
| Ela, multumesc, uite cum ma provocasi cu “fentele” tale rimate: lumina ta-i mereu stralucitoare, calauzind drumeti dusi in pustie si rataciti de steaua sangerie, cand scrisul nu mai vrea să le rasare :), n-am vrut sa scriu “rimat”, insa prea lentii sacali din gand mi-au dat, prin muscatura, doar lenea coapta si-aducand a gura deja cantand asa, fara “pretentii”, pe o poteca dusa ca o sfoara, in sacul vremii c-o emblemă: “lost”, desi nisip ramas e si-n afara, prin oazele cu felinar la post. Să fie praf și visul ce-mi strecoara furtuni de lilieci pe unde-am fost? P.S. Imediat dupa postarea textului, am facut unele modificari, spre final, inainte de a observa comentariul tau, scuze, scuze mii si stele faclii :). Erika, multumesc, placut o fi si comentariul tau (scuze iar, “domniei voastre” am vrut sa spun :), insa tonusul interpretarii tale este de-a dreptul de invidiat :) Stefan, multumesc, e un zbor sudic, spre amurg, iar sangele nu-i rar, cat mai degraba nu pare de-ajuns, cateodata | |
| = din sfoară, doar cu nodul scris în carte.. | Dana Stefan [13.May.06 18:50] |
| contrar pasarii albastre, care si noaptea ramane tot un animal ceresc, zborul mut, osandit sa bata din aripi, nu cunoaste repaosul dinamic al survolarii plane. liliacul, faptura care vede atunci cand toata lumea e cufundata in bezna.. curgand melodios, nori măcinați de aripile tecii amurgului cu soarele-ntr-o parte.. sunt incantata sa te revad, sa te citesc, dani.. Linea | |
| = in cantare | Daniel Bratu [15.May.06 10:10] |
| Dana, multumesc, cand nemiscarile aripilor ne vegheaza, sufletele sunt un contur soptit, iar liliecii culeg zbor din alautele cu margean ale viselor, in cantare, asemeni, | |