= . | alice drogoreanu [21.Mar.09 10:21] |
aș lua balonul acela din mâinile depărtate ca pe un target temporar, nu ca pe un mijloc/suport/unealtă tocmai pentru că direcționează concentrarea și apoi, total inutil după ce ajungi cu bine la capăt după care , urmează, firește alt target și cam asta e viață de ce nu pui diacritici să devină astfel textul vizibil? | |
= alice d. | Veronica Valeanu [22.Mar.09 19:00] |
Alice, nu m-am asteptat niciodata sa te vad pe pagina mea.Ai o racoare si o fierbinteala a scrisului care sparg hartia/ecranul, direct peste cititor.De aceea parerea ta conteaza pt mine. Balonul acela se voia un anti-prezent. Cum spuneai, directioneaza concentrarea ca instrument, dar personajul inclus narativ nu-l foloseste cum normalmente s-ar astepta cineva, ci devine anti-prezent prin neutralizarea functiei. Felicitari din toata inima pt publicarea cartii tale "Mirositi aceasta femeie". Veronica | |
= . | Mihai Constantin [23.Mar.09 21:51] |
pune și tu diacritice & semne de punctuație, că e păcat de text. și mai ai și typo-uri, corecteazăle (sic!) :P (de-aia ți-l țin ăștia la atelier) | |
= A - Z | Laurențiu Ion [09.Apr.09 19:17] |
echilibrul e variat în deplasarea de la punctul A spre punctul Z și vezi după punctul Z e exact platitudine deci sfârșit nu există, doar o re-luare poate o luare a unui altceva la asta m-am referit când ți-am adus imaginea | |
= . | Petru Teodor [13.Apr.09 20:33] |
pupilele se dilată, pe retină cresc copacii, dar tu mai degrabă cobori când te ridici, iar zâmbetul tău pare o favoarea când faci primul pas nici măcar nu știi când îți las ușa deschisă (nu o împingi, nu te desfaci) sau când îți las rețetele sprijinite de cărțile tale cochete pentru descâlcirea neuronilor tăi sau alte boli analfabete dar ce zic tu nu ieși nici până la un colț de stradă darămite pân' la farmacie fără să te legi de mijloc cu o sfoară ca și cum ți-ar fi frică să nu pierzi camera asta mică și snoabă dezordinea ta și calea spre inima mea smeadă ți-am spus când tu mă priveai gol și nărod o să avem un copil, dar tu te-ai coborât pe jumătate din pat și mi-ai zis, după ce ai tăcut mai întâi ca și cum ai fi fost prins de-un năvod (tăcerea aia pe care o vezi înainte să o auzi) mi-ai zis e al meu? și pentru prima dată te-am simțit un pic mai al meu ieșit din căușul tău de ou neprihănit neliniștit, ud în priviri, ciufulit răsturnând consistența dintre cer și pământ cu bătăile tale de inimă cum or să mai încapă toate ăstea în rucsacul ăla mic și strâmt pe care-l strângi între coaste? ________ cu respect, pt. | |
= reversed vision | Veronica Valeanu [13.Apr.09 22:16] |
aici self-alienation devine liric si raportat emotional la relatii afective; in varianta de proza self-alienation se raporta la lipsa de instrumentar la propria viata. de fapt daca stau sa ma gandesc, femeia din textul tau (chiar atunci cand isi declara capacitatea de a da viata) poate fi o varianta feminizata a propriului traseu de destin (viata insasi). in varianta de proza predominau obiecte neinsufletite (in loc de copil, balonul cu trairi avortate)."tacerea pe care o vezi inainte sa o auzi" era de fapt in viziunea ta tabloul meu, numai ca aici e un component cu rol de canal, dat fiindca e vorba de 2 persoane, a 2a fiind chiar si virtuala/proiectata. deci interesant ce reversed vision gasesc eu aici si te sfatuiesc Petru sa o postezi si pe pagina ta. cu multumiri, Veronica | |
= Laurentiu,// anti-tragic, | Veronica Valeanu [13.Apr.09 22:36] |
traseul expus de tine aici tradeaza, e un anti-traseu prin faptul ca la sfarsit omul nu-si poate asuma punctul terminus si nici racorda puterea castigata prin experienta trecerii la confundarea pana la dramatic cu acest final (ceea ce personajul ar fi putut face in cazul mortii). textul de mai sus e de fapt un anti-traseu fiindca traseul isi refuza functiile, nu le inglobeaza. si fiindca ziceai de echilibru, in textul meu echilibrarea (cu baloane) e o contrapondere la absenta aplicarii functiei. cum vezi tu cu traseul A-Z e un actor tragic (care e acasa in lume) care-si anuleaza tragicul prin estomparea limitei; la mine e un pacient tragic (care e aruncat in lume) si-si anuleaza tragicul prin sublimarea lui imorala trecand peste datoria pe care o are ca personaj fata de propriul destin. deci anti-tragic, limita exista pt altii. si iti multumesc! | |
= Veve... | ioana matei [23.Apr.09 01:10] |
un text plin de *goliciuni*, cred eu... în care, paradoxal, un general particular se regăsește... în general..."Facultatea de litere te decantează, tu nu extragi esențe, ele vin și iți șerpuiesc idee cu idee firimiturile prin păduri. Tu ești punctul, viața să-ți fie linia, răul e restul."...interesantă abordare a ființării... pentru un cititor/oare... ioana matei | |
= . | Veronica Valeanu [26.Apr.09 20:41] |
as fi vrut sa te pronunti mai explicit multumesc pt trecere, astept o revenire V.V. | |