Comentariile membrilor:

 =  un micropoem de excepție...
Teodor Dume
[09.Feb.09 09:06]
domnule călin,
văd aici o concentrare atentă și un poem de toată frumusețea absorbită
din primele trei versuri și jumătatea celui de-al patrulea
"cu ochii tăi de catifea", deși este sensibil, mie mi se pare în plus.

scuză-mi gestul, dar este doar o părere de care nu trebuie ținut cont

lângă acest întreg, alătur o stea de suflet

"Va veni o vreme în care voi crede
că luna doarme la mine în palme.
Câmpurile-și vor scoate greierii uzi la soare
iar tu mă vei privi"


cu sinceritate,
teodor dume,

+ trăiască metafora!
Liviu Nanu
[09.Feb.09 09:34]
Un poem optimist. Un poem din care înțelegem că metafora nu a murit. Un poem inspirat.
O sugestie: aș elimina „tăi” din ultimul vers, din cauză de „tu” din același vers. Ar putea suna așa: „iar tu mă vei privi cu ochi de catifea” Se subînțelege ai cui sînt ochii, nu?
Citit, plăcut

 =  vechi savori
Călin Sămărghițan
[09.Feb.09 09:36]
Domnule Teodor, înțeleg demersul dumneavoastră pentru care vă mulțumesc. Mă bucur că v-a plăcut și că păstrăm în continuare același stil de receptare, că mai găsesc rezonanță, ceea ce înseamnă mult pentru mine, mai ales dintr-un anume punct de vedere foarte important. Personal, n-am mai scris demult în această manieră, pe care o retrăiesc cu plăcere și din plin, bucurându-mă că nu a murit, iar în asemenea cazuri, dacă așa s-a pronunțat versul, eu nu mai am cu ce să intervin. Este începutul unui foarte mic ciclu, care, sper, va mai cuprinde și ziua a doua. În plus, mi-aș dori foarte mult cel puțin încă o "zi" de după ele. Dar toate acestea, deja, nu mai depind de mine.

Vă mulțumesc în chip deosebit încă o dată.

 =  nu a murit
Călin Sămărghițan
[09.Feb.09 09:43]
Liviu Nanu, același gând la aceeași clipă... Am făcut și corectura care e îndreptățită. Sunt foarte onorat de gestul dumneavoastră, care înseamnă mult pentru mine.

 =  bijoux
Laura Cozma
[09.Feb.09 14:24]
Daca as avea in tolba mea una, as fi dat si eu o steluta, asemeni d-lui Liviu Nanu, pentru aceasta mica bijuterie.

Cel mai mult mi-au placut campiile ce-si scot greierii uzi la soare.
E aici, intr-adevar, lumina si armonia zilei intai.

 =  Două zile lungi...
Maria-Gabriela Dobrescu
[09.Feb.09 17:46]
Două zile lungi îți pot părea grele, dar, dacă la capătul lor se află acea privire de catifea, înseamnă că a meritat așteptarea. Răbdarea se învață.

Maria

 =  Despre greieri uzi și soarele nopții când luna doarme în palme
Călin Sămărghițan
[09.Feb.09 20:11]
Laura și Maria, bucuros de citire, de greieri și catifele. Am avut foarte mari ezitări la postare. E o dedicație pentru zile de noapte.

 =  promisiune
Călin Sămărghițan
[10.Feb.09 13:57]
Ioana, mereu în spatele draperiilor... E deja o obișnuință. Și a devenit aproape dezamăgitor când o dai deoparte, și, ups!, nu e. Ei bine, când o să doarmă la mine în palme, îți voi spune.

 =  cioc, cioc...
ioana matei
[11.Feb.09 07:14]
ba e! dar...deschide fereastra!...multumesc!...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !